POEZII DIN CARPATICA - ACUARELĂ 3

              ACUARELĂ 3

Ne bălăcim în propria speranţă

Cădem profund în cerul eterat

La orizont se vede luna cocoţată

Pe un cer ce seara se arată colorat.

 

Pe acelaşI cer un soare stă să cadă-n mare,

Dar de pui mai mult albastru pare că răsare,

De pe mal o pală bate pe apa verde lin tremurătoare

Oraşul se răsfrânge în mii de linii zimţuit unduitoare.

 

În fundal o tuvă prelung despică peisaju-n două

Marea se apleacă adânc sub luna ivită nouă,

Pe cerul dinspre port o pată de lumină ce răzbate

Se prelungeşte-n mare şI lin în larg se duce-n noapte.

 

Acum spre seară doar pânza mai poartă vag patina

În timp ce portul, marea, cerul disipează-ncet lumina

Se sting încet pe rând cerul şI marea şi-apoi dispare portul

ŞI la urmă ca-n vis dispar din mintea mea cu totul.

                        Scrisă la Carpatica pe 26.06.2013