ACUARELĂ 2
Aştept în drum şi-n zare nori negri se adună
Şi-n praf şI colb şi-n dealuri vreme de furtună
Pe mirişti un
soare de amiază se-ntinde toropit
Şi-n lacul de pe luncă fără broaştea apa s-a topit.
ŞI cumpăna de la fântână sub o cioară a încremenit
Doar vântul de la munte pe vale a fost ademenit,
Din când în când o briză mângâie porumbii aproape ofiliţI,
ŞI lujerii de roşii cu ciorchinii atârnă gata ofiliţi.
Arare ori pe drum apare câte o veştedă muiere
Cărând cu anevoie, în spate,
o baniţă cu mere
Iar pe drumul ce şerpuie şI duce sus în munte
În vale un car cu boi zdrăngăne când trece câte o punte.
De aici de la ştubei, câmpuri
se întind lăbărţate-n zări
ŞI se opresc în dealuri ca valurile unei mări
Cu clipociri de Frunze, în spume, se
risipe-un val
ŞI cu un vuiet lung se sparge o undă în câte-un
mal.
Un deal de-un verde crud cu copaci împăduriţI de veacuri
Se-ntinde-n jos în vale până la râul dintre lacuri
În el sute de păsări cu trilul lor de un sopran voios
Răsună peste câmpuri
şI lunci în cântece cu glas duios.
Trag de cumpănă în jos, ciutura se-afundă-n apă
Beau din apa rece, dulce, restul vacilor
se-adapă
Încă o
ciutură o torn peste mine, ud complet şI răcorit,
M-aşez domol
la umbra de alun, cu suflet împăcat, tihnit.
Sus la orizont în munţI ce atârnă pe o sfoară-n zare
Hăt departe la infinit un
omuleţ venea săltând călare,
Era totuşI o linişte încremenită în norii cirus plutitori,
ŞI la apus la cornul caprei întunecate ceruri se arătau fulgerători.
Scrisă la Carpatica pe 11.06.2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu