Pilula nr.12
Un câmp pe care se văd
dărâmături, pomi uscaţi,gropi, murdării şi gunoaie. Totul este ca după un
cataclism. La un momentdat din partea dreaptă a ecranului în plan îndepărtat, o dată cu soarele la orizont apare un tip cu
figură de Demiurg, cu chip de Dumnezeu. În timp ce înaintează spre stânga
ecranului peste câmp pe care îl traversează umbra lui acoperă tot mai mult din
suprafaţa câmpului ca şi a ecranului şi tot merge către centrul ecranului ca şi
a câmpului iar câmpul ca şi partea de ecran aferentă câmpului acoperit de umbră
se înegreşte iar la un momentdat tot înaintează până când ajunge în stânga
ecranului iar atunci tot ecranul este o pată neagră de umbră. Câteva secunde
bune pe fondul negru al ecranului se aude muzică cu sunete de muncă ca ciocane,
picamere, tăiere de scânduri, şuierături, motoare, buldozere, macarale etc.
apoi un scâncet şi gungurit de copil mic. Apoi ecranul începe să se lumineze fâşie
cu fâşie din partea dreaptă spre stânga, vertical şi partea de lumină se lăţeşte
tot mai mult începând să dezvâluie un câmp pe care sunt copaci înfloriţi,
blocuri înalte, parcuri, oraşe, poduri, copii ce se joacă, etc. Lumina cuprinde
tot ecranul în timp ce uşor uşor demiurgul parcurge ultimii paşi către stânga
ecranului până iese din cadru o dată cu ultima fâşie de întuneric. Câmpul mai
este arătat câteva secunde bune pe fund de muzică de pink floyd apoi... Întunecare.
GURU BARBU SIMION
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu