POEZII DIN CARPATICA - BALADA LUI ADRIAN

   Balada lui Adrian

Sus pe deal la cocodac

A sosit un cadilac

La Carpatica-n cetate

Oare cine crezi că bate ?

Este Adi sol de pace

Ţintuit în carapace

Dintr-o tablă si-a tras tiv

Îmbrăcat la ţol festiv

Ca comentator sportiv

Străluncind în fier şI zale

ŞI păşind încet, agale,

S-a-nclinat măriei sale

Cătălin fiind rege pare

Şi-ncrezut nevoie mare

Adi îI dete o scrisoare

Şi-I ceru acreditare

Să ia parte la război

Că are şI el un… chiar doi

ŞI era considerat

Chiar la el acolo-n sat

Mare luptător cu paru’

Că-a trecut pe mulţI hotaru’

ŞI acum vrea să le arate

Că ştie şI el karate,

La cei mulţI şI proşti din sate,

Că-are şI niţică carte

La concursul din cetate

Să-I dea voie să ia parte,

Pentru funcţiile-nalte

Dară Cătălin gândea

Mari belele îl pândea

Adi tronul îl râvnea,

ŞI atunci se sfătuia

Cu nevasta Iulia

Cum pe Adi să-l încurce

La concurs să nu apuce

ŞI cu Iulia-mpreună

Lui Adi să se opună.

Să se ducă la Sibiu

Să aibe un mic alibiu

ŞI să ducă la patron

Mare piţa ca plocon.

Dară Adi ce-mi făcea

La ţigănci că se ducea

Pe ei dracii îI punea

Să-l dea jos pe Cătălin

Dar nu brusc ceva mai lin,

Că de fapt erau colegi

ŞI ţinând cont şI de legi

Tot Călin rămâne rege

Cum de fapt se spune-n lege

După cum se înţelege

Că legenda se încheie

Şi-ne-arată

Ca-n erată

Cine-n bancă are cheie !

     Simion Barbu Paznic de zi !