GURU BARBU SIMION-LEGEA VOTULUI ELECTRONIC

Stimați români din țară și din diaspora ! Cu deosebită stimă și cu sufletul încercat de o mare remușcare prin faptul că am ajuns în situația de a cere ajutor la români care au avut noroc în viață și au putut agonisi ceva bunăstare și care vor avea bună voință de a ajuta prin sponsorizare un ne însemnat poet, romancier, scenarist, pamfletar și altele ca pe viitor să am minima posibilitate de a mai scrie pe blog diverse, actualmente ne mai având bani de a plăti abonamentul la cablu și la internet, ba de multe ori neavând bani nici pentru o pâine. Actualmente fata mea care de 11 ani a fost îmbolnăvită de contele incapuciato, care actualmente este diavolul pe pământ, și care după o colaborare de peste 10 ani, mi-am dat seama că este șeful diavolilor pe Terra, trimis special la București, România, unde foarte curând va avea loc cea mai mare bătălie în astral și paranormal, pentru refacerea Grădinii Maicii Domnului. Acest diavol homosexual când am rupt legătura cu el mi-a îmbolnăvit fata transferând în spiritul și trupul ei mai mulți diavoli foarte periculoși, de atunci în casa noastră nu mai există pace și liniște, și lipsa acută de bani nu ne permite să plătim exorcizarea la preoții care se pricep să facă asemenea slujbe. În consecință cine are bunăvoință de a mă sponsoriza de a mai putea să public în viitor diverse scrieri, vă rog să trimiteți ajutorul DVS în contu: BARBU SIMION, CONT IBAN: RO04CARP041900804251RO01 deschis la CARPATICA  BUCUREȘTI ALBA IULIA, sau ON LINE la OFICIUL POȘTAL 4, PE NUMELE BARBU SIMION dar anunțîndu-mă prin telefon : 0727719196 că mi s-a trimis o sumă de lei la poșta 4. Vă mulțumesc anticipat iar pentru cei ce au voința de a mă ajuta voi scrie diverse poezii sau altele și voi putea să dau anumite sfaturi în diverse probleme legate de familie, societate, școală, sănătate, etc și voi face diverse rugăciuni, mantre și yantre pentru a aduce în familiile DVS bogăție și fericire și multe alte practici benefice la momentul solicitării. Cu stimă și respect ! Dumnezeu să vă bine cuvânteze !

LEGEA  VOTULUI  ELECTRONIC

ART. 1 – Orice persoană de naționalitate română, cu domiciliul în România conform cu documentul de identitate, cartea de identitate, buletin de identitate, pașaport, care în ziua declarată ca zi de vot ( alegeri  prezidențiale sau parlamentare sau referendum) au cel puțin ziua împlinirii vârstei de 18 ani sunt apte de a-și exprima, liber, și neviciat voința prin care votează în cunoștiință de cauză unul din cetățeanul propus la președenție sau partidul care ia parte la alegerile din ziua stabilită conform cu anunțurile mass media din România.

ART. 2 – Persoanele de naționalitate Română, indiferent de etnie, sex, apartenență politică, stare socială, stare familiară, angajat, șomer sau pensionar au drept de vot fie că sunt în România sau peste graniță.

ART. 3-  Pesoanele care au interdictție la  alegerile electorale ca urmare a unei condamnări civile sau penale nu au drept de vot.

ART.4 – Forma tehnică de exprimare a voinței cetățenilor este de formă electronică șI se va pregăti cu cel puțin 3 luni de zile înainte de ziua desemnată de către Guvernul României ca zi de vot electoral.

ART.5 – Cu cel puțin 3 luni înainte de ziua prestabilită ca zi de vot general Guvernul României va anuța prin toate formele de mass media, adresele de email la care toate persoanele apte de vot să trimită email-urile lor care să cuprindă pe o pagină albă de format A4,  xerocopie de pe documentul său de identitate (CI, BI, pașaport ), semnătura sa olografă pe foaia de hârtie cu pix de culoare neagră sau albastră,  ca șI amprenta palmei sale (dreapta sau stânga) șI a celor 5 degete separate, iar într-un dreptunghi desenat cu pixul să se scrie pe coala de hârtie într-un dreptunghi ( 12 cm X 5 cm aproximativ) în  partea  dreaptă  sus  “ VOTEZ CU PERSOANA SAU PARTIDUL “.

ART.6 – Persoanele care nu au ambele măini,  fie din naștere sau prin accident,  ca șI persoanele care sunt oarbe nu vor vota, deoarece prin această formă de vot electronic este posibil ca persoaana care îI va ajuta la întocmirea formelor de vot electronic să-șI impugnă într-un fel sau altul voința lor față de persoana cu handicap.

ART.7 – Foaia de hârtie format A4 completată cu toate  cele înscrise la art.5 va fi trimisă prin email la unul din email-urile anunțate de Guvernul României cu cel puțin 3 luni înainte de ultima zi satbilită în care voturile vor fi legal valabile, cu cel puțin cu 24 de ore până la ora de adunare a voturilor legal valabil exprimate.  

ART.8 - În satele îndepărtate se va instala cu cel puțin 4 luni înainte de ziua de vot un calculator cu email de unde persoanele să poată trimite votul electronic iar unul din localnici va fi instruit cum să realizeze trimiterea de emailuri.  De asemenea în satele ca șI în comunele care au poștă, școală, primărie persoanele pot să trimită emailurile de la acestea. Deasemenea orice calculator particular care deține email poate să trimită votul electronic la adresele de email propuse de Guvern.

ART.9 - Votarea va fi valabil îndeplinită numai după primirea de către expeditor a unui răspuns prin acelașI email că emailul său a fost recepționat în bune condiții. Emailul de răspuns va purta stema României șI înscrisul “Vot valabil exprimat”.  În cazul că lipsește unul din documentele cerute la art.5 se va răspunde  “lipsă document …” Dacă recepționarea  emailului a fost  defectuasă  din punct de vedere tehnic se va trimite răspuns “ retrimite din nou” sau “ email defect – trimitețI de la alt email”.

Art.10 – Emailurile guvernamentale unde se vor primi toate emilurile, trimise de cetățenii votanțI din Romănia ca șI cei de peste graniță, vor fi manipulate de către persoane care nu aparțin partidelor care participă la alegeri sau care nu au anumite relații cu persoanele care sunt propuse a fi alese la funcția de Președinte.

            26.11.2014                              Guru Ec. Barbu Simion

GURU BARBU SIMION- PAMFLET POLITIC

Stimați români din țară și din diaspora ! Cu deosebită stimă și cu sufletul încercat de o mare remușcare prin faptul că am ajuns în situația de a cere ajutor la români care au avut noroc în viață și au putut agonisi ceva bunăstare și care vor avea bună voință de a ajuta prin sponsorizare un ne însemnat poet, romancier, scenarist, pamfletar și altele ca pe viitor să am minima posibilitate de a mai scrie pe blog diverse, actualmente ne mai având bani de a plăti abonamentul la cablu și la internet, ba de multe ori neavând bani nici pentru o pâine. Actualmente fata mea care de 11 ani a fost îmbolnăvită de contele incapuciato, care actualmente este diavolul pe pământ, și care după o colaborare de peste 10 ani, mi-am dat seama că este șeful diavolilor pe Terra, trimis special la București, România, unde foarte curând va avea loc cea mai mare bătălie în astral și paranormal, pentru refacerea Grădinii Maicii Domnului. Acest diavol homosexual când am rupt legătura cu el mi-a îmbolnăvit fata transferând în spiritul și trupul ei mai mulți diavoli foarte periculoși, de atunci în casa noastră nu mai există pace și liniște, și lipsa acută de bani nu ne permite să plătim exorcizarea la preoții care se pricep să facă asemenea slujbe. În consecință cine are bunăvoință de a mă sponsoriza de a mai putea să public în viitor diverse scrieri, vă rog să trimiteți ajutorul DVS în contu: BARBU SIMION, CONT IBAN: RO04CARP041900804251RO01 deschis la CARPATICA  BUCUREȘTI ALBA IULIA, sau ON LINE la OFICIUL POȘTAL 4, PE NUMELE BARBU SIMION dar anunțîndu-mă prin telefon : 0727719196 că mi s-a trimis o sumă de lei la poșta 4. Vă mulțumesc anticipat iar pentru cei ce au voința de a mă ajuta voi scrie diverse poezii sau altele și voi putea să dau anumite sfaturi în diverse probleme legate de familie, societate, școală, sănătate, etc și voi face diverse rugăciuni, mantre și yantre pentru a aduce în familiile DVS bogăție și fericire și multe alte practici benefice la momentul solicitării. Cu stimă și respect ! Dumnezeu să vă bine cuvânteze !

Cu ocazia alegerilor din România caracatița își scoate toate capetele!

Marea bătălie pentru acapararea României atât ca teritoriu, bogății, influență politică se dă mai departe în continuare de cei ce în urmă cu 24 de ani au dat lovitura de stat sub falsa denumire de revoluție. Evreimea americană și cea israeliană au pus la cale cu cel puțin 30 de ani înainte lovitura de stat care a fost studiată în institute speciale socio-politice de la Washington și care în urma simulărilor strategice și politice efectuate au ajuns la concluzia că soluția părăsirii israelului de pe înălțimile Golan, unde zi de zi, evreii erau amenințați de organizațiile criminale fataliste, palestiniene și arabe, unde mai tot timpul se găseau sinucigași camicaze din rândul palestilienilor care îmbrăcați cu bombe puternice  mergeau în piețele israeliene și detonau aceste bombe sinucigându-se dar în același timp luîndu cu ei în călătorii astrale 200-300 de evrei. După războiul de cinci zile dus cu toate armele puternice date de evreii americani celor din Israel, mai marii rabini au ajuns la concluzia că trebuie neaparat să-și mute habitatul pe alte meleaguri ale terrei unde să nu mai aibe problemele care le aveau aici pe înălțimile Golan, cu fanaticii de palestinieni și arabi. În mare secret prin anii 70 s-a stabilit ca țintă definitivă și irevocabilă ca strămutare imediată ce era posibilă politic și strategic de pe teritoriile Golan pe teritoriul actual al României. Astfel că cu ajutorul cârtițelor amplasate în serviciile de securitate ale României evreii au avut reala posibilitate prin defectarea celui mai mare șef din capul serviciilor de securitate, generalul evreu Pacepa, și prin fuga lui pusă la cale de către mosadul evreiesc, s-a făcut o mare breșe în sistemul de apărare al României în special prin denunțarea a peste 900 de spioni români plantați prin marile puteri ale terrei, care aveau să fie omorâți imediat și care nu aveau cu ce să fie înlocuiți asta trebuind să mai treacă cel puțin 25-30 de ani de plantare a noi spioni români în punctele cheie ale lumii economice. Eforturile conjugate apoi cu marile realizări pe plan strategic și politic de către marele spion evreu Gorbaciov plantat în cel mai înalt nivel politic al URSS, ca președinte, acesta avea să distrugă din interior sistemul comunist, sistem plantat la începutul secolului prin anii 1900, în Rusia țaristă, tot de către evrei, și care ulterior prin căderea în cavalcadă, legea dominoului, a tuturor țărilor socialiste încep=nd cu URSS și apoi a celorlați sateliți, România fiind ultima care va fi așa zis eliberată prin lovitura de stat pusă la cale de către evreimea americană și cea israeliană cu ajutorul celui mai puternic serviciu de spionaj evreiesc, mosadul. Uciderea în mare grabă a “dictatorului Ceaușescu” de către o gașcă de 6 români evrei în chiar ziua de Crăciun, marea sărbătoare a nașterii Domnului Iisus, ca un mare dispreț față de poporul român, și ca o răzbunare diabolică față de marele “dictator român” care prin anii 1960 până în anul 1989 anul uciderii lui Ceaușescu acesta i-a umilit pe evrei prin faptul că pentru fiecare evreu care pleca către America trebuia să plătească statului român, lui Ceaușescu, așa cum percepeau evrei a sumei de 5000 $. Cum punerea mâinilor pe putere în România de către evreii israelieni ca și cei americani nu a fost decât problemă de timp, deoarece principala condiție de subjugare a întregului popor român era déjà înfăptuită prin faptul că “poporul român”  ceruse uciderea grabnică a lui Ceaușescu, cum tot “poporul român” avea să distrugă prin anii 1991 și 1992 a întregii industrii românești, fiind calificată de către românul evreu Petre Roman ca o grămadă de fier vechi fapt ce a dat frâu liber evreilor români instalați prin parlament și prin senat ca și prin toată mass media romănească ca și auto intitulați “poporul român” care imediat după căderera celei mai mari industrii din Europa, unde unele industrii fiind calificate ca strategice pe tot globul, a urmat apoi cu tot avântul distrugerea imediată a întregii agriculturi a României care pe timpul dintre cele două războaie hrănea peste 8 state din Europa. A urmat apoi cu mare avânt distrugerea sănătății, a învățământului, a moralei familiei, a sportului, a culturii românești și apoi pe față s-a trecut la furtul a tot ceea ce era mai valoros în Romănia, a aurului, a petrolului, la “vânzarea” industriilor strategice cum a fost petrolul, telefonia, gazele naturale, apa minerală, căile ferate, etc. Doar dacă ne aducem aminte faptul că în prima lună după așa zisă revoluție din 1989 evreul Mugur Isărescu (Izarovici) Guvenatorul băncii româniei a dat cu titlul gratutit fraților lui evrei israelieni peste o sută de tone de aur de 24 carate. Între timp o dată cu ajunul anului 2000 s-a ajuns la marea realizare a “poporului român” unde toată mass media românească a fost toată, în întregime trecută sub patronat evreiesc, ca și a tuturor băncilor care în întregime au trecut sub patronat evreiesc, apoi marea și cea mai puternică realizare a evreilor care au reușit să planteze în fruntea tuturor firmelor, intreprinderilor, ministerelor, în guvern, președenție, senat, parlament, în funcțiile cheie ale statului, ale guvernului, a poliției, a securității,  a jandarmariei, vămilor, poștei, a sistemului sănătății, a învățământului, a sindicatelor, sportului, etc, numai evrei care erau denumiți cu multă emfază “poporul român”. După această distrugere diabolică a poporului român, deoarece acum milioane de români, tineri și bătrâni, au devenit muritori de foame la propriu și la figurat, au ajuns șomeri deoarece singurele locuri de muncă în toată țara erau doar ca paznici și ca bodiguarzi, pentru români iar pentru hoardele de evrei, zeci de mii de evrei erau angajați în marile firme “românești” , cum erau finanțele, petrolul, elecrica, gazul metan, poșta, apele minerale, etc, pe posturi de directori, de economiști, ingineri, făcuți cu diploma de licență cumpărate cu euro, și plătiți cu salarii de zeci de mii de euro, lunar, ajungând ca pe un an să realizeze venituri de milioane de euro în timp ce românii erau plătiți cu salari de cel mult 300 de euro, iar pensile erau la români de cel mult 200 de euro la muncă de peste 30 de ani vechime. Dar cea mai mare realizare diabolică a evreilor din cadrul “poporului român” care a fost finalizată în întregime și pusă în aplicare la alegerile parlamentare și prezidențiale din anul 2000 a fost inventarea mașinii de vot, diabolică, de alegere a președintelui, și a altor demnitari guvernamentali, după cum vroiau mușchii evreilor. Dacă la alegerile parlamentare și prezidențiale din anii 1990, 1992, 1996, evreii ca să poată pune mâna pe putere în România erau obligați să recurgă la tot felul de inginerii de a fura voturile, prin turismul alegătorilor, sau prin introducerea în urne a bilete de vot falsificate cu numele celor pe care vroiau să-i aleagă și multe alte forme de furt la urnele de vot, la alegerile din anul 2000 situația s-a schimbat radical prin faptul că au intervenit două elemente de fraudă foarte bine puse la punct. Un element era faptul că se intervenea cu institutele de sondare a opiniei publice care toate erau conduse de evrei români care vroiau ca la conducerea țării să fie puși oamenii lor. Aceste institute de sondare interveneau cu cel puțin șase luni înainte de ziua votului și aceste institute anunța cu mare emfază că la sondajul din luna respectivă procentul cel mai mare îl obținuse candidatul pe care evreii vroiau să-l pună la conducerea țării. Apoi urmau alți candidațI, care nu aveau nici o importanță pentru evrei, cu procente în descreștere iar la fiecare sondaj omul lor era cu procentul cel mai mare pe care poporul vroia să-l aleagă în funcția de președinte. Așa se proceda cu cel puțin 5-6 sondaje înainte de alegeri și astfel prin tot felul de ziare, reviste, televiziuni, radio se spăla creierul poporului și i se inocula ca un virus faptul că acel om ales de evrei va fi cel ales de poporul român la alegerile preconizate. Această practică era una din felul de a fura poporul la alegeri. A doua practică de furt care venea să întregească alegera omului dorit de evreime era alegerea secției care se numea exit poll și unde la această secție, aleasă de evrei unde urmau să voteze numai evrei sau oameni care făceau parte din gașca de hoți de voturi, și în ziua alegerilor existau mai mulți ziariști și jurnaliști de televiziune care îi interogau pe cei ce ieșau de la votare și întrebau cu cine au votat iar aceștia răspundeau că au votat cu persoana care în subsidiar fusese aleasă de evrei a fi noul președinte. Astfel la fiecare două sau trei ore se anunța la televiziune că persoana respectivă avea un anume procent să spunem că 50 % din alegători îl votaseră pe respectivul apoi pe locul doi ca procent se situa la 40 % alt pretendent la președenție apoi al treile se situa la 20% și așa mai departe. Seara la închiderea urnelor la ora nouă, de regulă, se anunța cu mult aplomb că cel ce căștigase alegerile era tocmai cel ales de evrei de a câștiga președenția. În cazul alegerilor din anul 2014 s-a pus problema ca la președenție să fie ales Ponta Viorel, primul ministru la acea dată care era agreat cel mai mult de evrei de a devenii președinte și în cadrul alegerilor ca să fie și mai siguri că vor căștiga alegerile staful care organiza campania electorală au făcut de așa manieră ca majoritatea alegătorilor din diasporă să nu poată să voteze prin faptul că la secțiile de votare din diverse orașe din Italia, Franța, Anglia, America, și alte state unde lucrau români, fie că aceste secții erau foarte puține de cel mult două sau trei secții, iar în cadrul acestor secții erau doar doi sau trei lucrători și doar două sau trei ștampile de vot iar la o populație de 400.000 de votanți ar fi trebuit cel puțin 3-4 zile de vot nu doar 14 ore de vot. Așa se face că diaspora română formată din peste trei milioane de români nu a putut vota decât cel mult 200.000 de oameni în toate țările unde lucrau sau trăiau români. Aici intervine marea cacialma pe care a jucat-o Viorel Ponta, omul evreilor, masonul de serviciu, omul magna cum laude, împreună cu partidul marior masoni, PSD, cacialma jucată de fapt poporului român prin marea inginerie pusă la punct de capetele întunecate ale masoneriilor unite în jurul lui Viorel Ponta care trebuia ajutat cu orice preț de a pune mâna pe putere în România pe ultimi patru ani  de supra viețuire  a forței întunecate asupra Divinului universal timp în care partea întunecată va da locitura de moarte Divinului prin distrugerea totală a României și uciderea până la unu a poporului român astfel ca marea realizare a Gradinii Maici Domnului să nu se mai realizeze în final. Revenind și descoperind în amănunt marea cacialma trasă de marele diavol Ponta poporului român, aceasta s-a desfășurat în felul următor : cum dictatura realizată de Viorel Ponta poporului român în cei doi ani și jumătate de conducere a făcut să fie degradată, compromisă, în fața poporului român a credibilității lui Ponta ca viitor bun președinte al românilor, și cum prin studiile politico sociologice ale serviciilor secrete se cunoștea că cel mai mare dujman al lui Ponta și a masoneriilor mondiale, în ascuns, era și este încă Dan Diaconescu, și cum ca prim ministru Ponta a avut posibilitatea dar și necesitatea de a înlătura de pe scena politicii din România pe acest Dan Diaconescu, a trecut cu toate forțele puse la dispoziție de pârghiile politice ale masoneriilor la închiderea de urgență a televiziunii OTV, patronată de Dan Diaconescu și prin această măsură fiind înlăturat din cadrul luptei politice din România aproape total, totuși studiile efectuate de oamenii serviciilor politice secrete îl menționau încă pe Dan Diaconescu ca marele dujman al diavolilor din România, al lui Ponta și al marilor masoni, s-a trecut cu mare abilitate la punerea în foi de viță a diasporei rom=ne de pretutindeni prin faptul concret și realizat în total ca la alegerile efectuate în luna noiembrie de alegere a viitorului Președinte în persoana chiar a lui Viorel Ponta, astfel ca întreaga diasporă să nu poată să-l voteze pe Dan Diaconescu ca viitor președinte vs Viorel Ponta, s-a lucrat inten la scoaterea pe linie moartă a diasporei Române prin defectarea sistemul de votare în marile țări europene unde peste 3 milioane de români trăiau și munceau cum ar fi Anglia, Spania, Germania, Italia, o parte din țările nordice și republica Moldova, să nu aibe timp real de a vota pe Dan Diaconescu, prin reducerea secțiilor de vot ca și a celor ce lucrau în aceste secții astfel ca în final în ziua alegerilor să se lucreze efectiv cu cel mult 3-4 lucrători în cadrul secțiilor și cu cel mult trei ștampile de vot astfel ca în decurs de 14 ore de lucru intensiv în toate țările enumerate mai sus să nu poată ajunge să voteze mai mult de 200.000 de români, astfel că s-a ajuns ca înlăturarea definitivă a lui Dan Diaconescu de pe eșecherul politic să fie și totală astfel ca în runda a doua a alegerii noului Președinte al Românilor vizavi de Viorel Ponta să nu fie Dan Diaconescu ci unul din cei doisprezece posibili candidați foști penali, căci în momentul în care în runda a doua a alegerilor ar fi fost Dan Diaconescu cu Viorel Ponta, marele penal al vieții politice românești déjà compromis în mintea românilor, sigur ar fi fost ales cu majoritate zdrobitoare  de voturi Dan Diaconescu, cel ce nu fusese rodat în nici o guvernare din cei 24 de ani de distrugere sistemeatică a poporului român și a României. Dacă ar fi fost posibilă ca marea majoritate a diasporei române să-l aleagă pe Dan Diaconescu, posibilitatea ca acesta să ajungă Președintele României ar fi fost de cel puțin de 90%. A doua cacealma adusă diasporei române de pretutindeni a fost faptul că în runda a doua de votare a președintelui li s-a promis că acum în toate țările unde se vor deschide secții de vot, acestea vor fi mult mai multe și cu foarte mulți lucrători cu foarte multe ștampile de vot, deci o fluidizare a procesului de votare, dar se cunoștea că în al doilea tur de alegeri trei sferturi din diaspora nu vor mai veni la secțiile de vot prin faptul că majoritatea au fost dezamăgiți dar mai ales că majoritatea trebuiau să cheltuiască a doua oară cel puțin 300-400 de euro numai pentru a participa la vot, timp pierdut degeaba, intuind din timp o a doua păcăleală pe care guvernanții comuniști masoni o să le-o pregătescă. Totuși posibilitatea ca acum în al doilea tur de alegeri Viorel Ponta să piardă alegerile în favoarea celui de-al doilea candidat acum în persoana lui Iohannis era încă mare, trebuia ca marii gânditori ai serviciilor secrete să inventeze noi tehnici malefice ca în final să fie câștigător Marele mincinos, malefic Viorel Ponta. Viitorul celor 12 zile rămase până la cel de-al doilea tur de alegeri va dezvălui toată lucrarea malefică a dracilor universali. Dar români, totul depinde de voi ca în final să ieșiți totuși în stardă cu toții, să zdrobițI definitiv lanțurtile ignoranței. Nihil Sine Deo !

Guru Barbu Simion

GURU BARBU SIMION-CAP.32-CARTEA PASARILOR MELE- CAP.32

            

Stimați români din țară și din diaspora ! Cu deosebită stimă și cu sufletul încercat de o mare remușcare prin faptul că am ajuns în situația de a cere ajutor la români care au avut noroc în viață și au putut agonisi ceva bunăstare și care vor avea bună voință de a ajuta prin sponsorizare un ne însemnat poet, romancier, scenarist, pamfletar și altele ca pe viitor să am minima posibilitate de a mai scrie pe blog diverse, actualmente ne mai având bani de a plăti abonamentul la cablu și la internet, ba de multe ori neavând bani nici pentru o pâine. Actualmente fata mea care de 11 ani a fost îmbolnăvită de contele incapuciato, care actualmente este diavolul pe pământ, și care după o colaborare de peste 10 ani, mi-am dat seama că este șeful diavolilor pe Terra, trimis special la București, România, unde foarte curând va avea loc cea mai mare bătălie în astral și paranormal, pentru refacerea Grădinii Maicii Domnului. Acest diavol homosexual când am rupt legătura cu el mi-a îmbolnăvit fata transferând în spiritul și trupul ei mai mulți diavoli foarte periculoși, de atunci în casa noastră nu mai există pace și liniște, și lipsa acută de bani nu ne permite să plătim exorcizarea la preoții care se pricep să facă asemenea slujbe. În consecință cine are bunăvoință de a mă sponsoriza de a mai putea să public în viitor diverse scrieri, vă rog să trimiteți ajutorul DVS în contu: BARBU SIMION, CONT IBAN: RO04CARP041900804251RO01 deschis la CARPATICA  BUCUREȘTI ALBA IULIA, sau ON LINE la OFICIUL POȘTAL 4, PE NUMELE BARBU SIMION dar anunțîndu-mă prin telefon : 0727719196 că mi s-a trimis o sumă de lei la poșta 4. Vă mulțumesc anticipat iar pentru cei ce au voința de a mă ajuta voi scrie diverse poezii sau altele și voi putea să dau anumite sfaturi în diverse probleme legate de familie, societate, școală, sănătate, etc și voi face diverse rugăciuni, mantre și yantre pentru a aduce în familiile DVS bogăție și fericire și multe alte practici benefice la momentul solicitării. Cu stimă și respect ! Dumnezeu să vă bine cuvânteze !

  CAP 32

Nu pot să afirm că ceilalți profesori erau mai buni sau mai răi în comparație cu d-l Anoaica dar pe o scară a valorilor d-l Anoaica ocupa locul 10 urmat îndeaproape pe locul 7 de alți profesori, fie de limba română, de matematică, sau istorie sau alți profesori care aveau și ei bunătatea lor ca și experiența profesională totuși nici pe departe nu atingeau bunătatea, înțelegerea și pregătirea profesională pentru a se prezenta în fața elevilor de nota zece ca apoi să poată cere de la elevii lui pe măsura celor predate dar d-l Anoaica preda la clasă de nota zece și cerea elevilor lui după cum pricepea fiecare, după puterea lui de asimilare și după gradul de emotivitate care spunea domnului profesor printre rânduri că acest copil a învățat de nota zece dar emotivitatea lui îl aduce la nota șapte dar domnul profesor prin marea lui înțelegere și profesionalism îi acorda elevului emotiv nota pentru care muncise să o obțină și astfel domn professor îi acorda nota nouă cel puțin. O altă profesoară pe care o admitam mult dar și din alt punct de vedere deoarece era foarte tânără cred că avea cel puțin 24 de ani și că aducea foarte aproape de v=rsta noastră t

ânără și fâșneață tânăra noastră profesoară de matematică era mai întâi tânără femeie ce se vroia mai întâi remarcată ca femeie și apoi ca profesoară de matematică fapt pe care eu îl făceam de fiecare dată când mă scotea la tablă pentru ascultare eu o priveam cu o privire pe care tânăra noastră profesoară o înțelegea foarte bine și pe care eu înadins accentuam privirea de eventual amant care o făcea să se simtă apreciată ca femeie și mai apoi ca profesoară, prin faptul că excelam la materia ei fiind un elev mai totdeauna de nota zece, tânăra mea profesoară de matematică îmi făcea mici avansuri din privirii și din felul puțin languros cu care îmi vorbea deoarece faptul că excelam la materia ei o făcea și mai insistentă și motivată să se poarte ca o iubită pe care o înțelegeam doar eu pe respectiva și de multe ori de câte ori mă întâlneam cu ea pe culoar era mai tot timpul zâmbitoare, cu un mers mai tot timpul special adoptat, legănat și unduios dând din fundul ei bine conturat, deși minionă avea frumusețea ei pe care eu o descoperisem și o apreciam mult fapt de care inima ei de femeie își dădea seama de felul pofticios cum o priveam mai tot timpul fie la lecție fie pe culoar. Fiind foarte tânără proaspăt ieșită de pe băncile facultății de matematică și după felul cum se comporta ca mai mulți tineri să observe că nu avea un prieten și că admitea un prieten chiar mai mic ca vârstă decât ea, fapt pe care eu îl și percepusem și pe care doamna de mate îl încuraja mai tot timpul dar faptul că și eu eram un emotiv incurabil și că nu îmi permiteam mai mult de a fi îndrăzneț decăt până la limita bunului simț deși doamna profesoară m-ar fi dorit în sinea ei mai îndrăzneț, chiar obraznic, eu nu îmi permiteam mai mult de a-i da de înțeles că o iubeam din umbră și că așteptam mai multă îndrăzneală din partea ei dar asta nu s-a întâmplat niciodată iar în clasa a zecea déjà doamna profesoară de matematică se mutase la alt liceu lăsându-mă cu buza umflată mai ales că mă hotărâsem să fiu ceva mai îndrăzneț cu dânsa. În clasa a zecea doamna profesoară de mate a fost înlocuită cu o doamnă de matematică trecută de patruzeci de ani, cu părul aproape cărunt dar de foarte multe ori vopsit și cochetă în felul ei destul de pripecpută în ale matematicii dar cu ifose mari de mare știutoare ceea ce o făcea să fie foarte orgolioasă și nu suferea elevii care aveau o purtare ceva mai încrezută prin faptul că se făleau cu faptul că știau pe dinafară toată matematica cu eram eu de fapt și care tare îmi plăcea să mă încred cu ușurința mea de a rezolva toate problemele de la mate fapt ce o făcea pe noua noastră profesoară să fie mult mai severă cu mine decât cu ceilalți elevi. De multe ori o atrăgeam în capcană făcând să greșesc înadins anumite teoreme sau problem și imediat doamna mă și penaliza spunând că prea mă încred cu matematica mea dar mai am multe de învățat până să fi de talia unui professor cu ani grei de profesat și aici chiar că dânsa sărea peste pârleaz deoarece eu niciodată nu dădeam impresia că aș fi nemaipomenit de bun ci numai că rezolvam problemele mai repede decât alții.  La un moment dat nici nu mai căutam să arăt cât de bun sunt că tot nota opt pe trimestru scoteam oricăt de bine rezolvam problemele și atunci mi-am dat seama de prostia mea și am lăsat-o mai ușor. Totuși profa de mate era și plină de răutate pe care am observant-o în clasa a duosprezecea la bacaloureat când cu un tupeu de și obrăznicie de țață de mahala deși examenul scris îl rezolvasem în totul de nota zece îi prin faptul că a știut să profite bine de emoția inerentă munui elev la bacalaureat încurcându-mă prin mai multe chichițe și deși la urmă i-am dovedit că știam totul totuși mi-a dat nota patru prin care am pierdut bacalaureatul rămânând să-l mai dau încă o dată în toamnă ceea ce am și făcut neavând altă alternativă, de astă dată luând examenuldar în schimb nu am făcut decât să o bluestem cât am putut cu toată ființa mea și cu toată credința că acest belstem s-a prins și că Dumnezeu a pedepsit-o pentru răutatea cu care m-a pedepsit fără nici un motiv plauzibil. Această răutate fără nici un suport moral real ci numai de a-și dovedi ființei ei scârboase că ea era mai presus de orice și că tot la mâna ei sunt oricât de bun aș fi fost la mate mi-a provocat mie și fratelui meu cea mai mare nenorocire at=t în familie căt și în plan social că fratele meu George a dat examen la ASE și a reuși din prima la sesiunea din vară iar eu a trebuit să dau examen la ASE anul următor în vară și deși am reușit totuși marele rău fusese făcut de nenorocita de profesoară fi-ei țărâna de mii de tone și darar Dumnezeu de a sta în iad milioane de ani pentru răul gratuit pe care mi l-a făcut mie și fratelui și familiei mele. Asupra acestei chestiuni am să revin mai târziu când am să vorbesc de perioada de meditații pe care am făcut-o la doamna profesoară Mavrodin Elena, începând din clasa a unsprezecea, pregătindu-ne pentru ASE, doamna Mavrodin fiind fosta șefă de catedră de matematici de pe tot ASE-ul de la toate cele șapte facultăți, în perioada în care ne-a meditat fiind proaspătă pensionară.

În toamna intrării noastre la liceu și începerea orelor viața noastră avea să ia o întorsătură normală în comparație cu celelate anotimpuri că deși era o toamnă frumoasă și bogată din punct de vedere a recoltei din agricultură care s-a dovedit a fi una bogată noi copiii împreună cu sora noastră Silvia eram acum motivați de a muncii mult mai mult la efectuarea lecțiilor dar și a oferii mai mult ajutor lui tata la gospodărie și la tot felul de cumpărături și spălatul vaselor, la curățenieși la multe alte treburi în gospodărie. Dar cum lupul își schimbă părul dar năravul ba noi băieții mai ales eu pentru o periodă bună de timp aproape câteva luni înhăitat cu alți colegi din clasă am început o serie întreagă de vagabonțeli cum ar fi chiulul de la anumite ore și plecarea noastră pe maidan, fie la diverse filme sau la meciuri de fotbal, aici nu am mers niciodată la vreun stadion, sau să jucăm fotbal pe maidan lângă liceu aproape de liniile de cale ferată din spatele liceului. Era toamna târziu undeva printr-un octombrie friguros, gata de nins când eu cu George îi impreună cu alți colegi din clasă printre care un coleg Romeo, Georgescu Florian care fusese coleg cu noi încă de la grădiniță îi încă cu alți doi colegi am chiulit de la cursul de anatomie îi unl de fizică și am mers groapă aproape de casa de cultură ”16 februarie” dar pe partea cu fabrica ”Apaca” și aici Romeo a adus un pachet cu țigări Kent, superlong, care avea un miros excitant și a împărțit la toți câte o țigară și noi le-am aprins cu bricheta adusă tot de Romeo, și am început să fumăm crezând în mintea noastră că suntem mari șmecheri, mari gangsteri sau cowboi cum văzuserăm noi prin filmele recente. Făceam glume și spuneam bancuri cu milițieni și cu bulă, și trăgeam cu nesaț din țigările cu filtru lung alb imaculat. Dupș ce am tras de vreo trei ori din țigare mi s-au înmuiat picioarele și într-o secundă am leșinat căzând jos pe iarbă. George și cu ceilalți colegi au sărit imediat și au început să-mi frece mâinile și m-au stropit cu apă minerală și mi-au dat și cteva palme pe față și după câteva secunde mi-am revenit în imțiri îi când mi-am dat seama că acel leșin mi s-a datorat țigării pe care o fumam am aruncat țigarea pe pământ și am strivit-o cu piciorul ceilalți colegi râzând cu poftă de situația ivită. George a aruncat și el țigarea în sens de solidaritate cu mine, ceilalții continuând să fumeze ba o parte din ei au aprins și cea de-a doua țigare. Acea dată când am pus în gură țigarea a fost singura dată din viața mea cînd am încercat să fumez de atunci nu am mai pus niciodată vreo țigare pînă în aceste zile cînd scriu aceste pagini pe la vîrsta de 64 de ani. Cu timpul eu cu George am început să nu mai chiulim de la ore și să învățăm cît mai bine. Ce aveam de recuperate față de ceilalți colegi erau lecțiile de limba engleză și fiindcă aveam chiar o pasiune de a vorbii limba engleză am recuperate mult și ușor am ajuns să citim în engleză ba chiar să pronunțăm cît mai bine cuvintele în limba engleză. Împlinisem de vreo cinci luni vârsta frumoasă de cincisprezece ani și o dată cu intrarea în liceu dar și cu bagajul mare de informații utile culese de prin romanele citite mi-am dat seama că locul meu nu mai este în lumea copiilor vagabonzi care bat maidan

ele în prostie ci în lumea oamenilor care știu să prețuiască fiecare minut din viața lor că o dată minutul pierdut care nu se va mai întoarce niciodată vei pierde fie un lucru pe care puteai să-l faci sau o pagină dintr-un roman citită sau alt lucru util de făcut. Așa că atenția mea s-a abătut asupra cărților pe care le aveam de citit căci la doamna Radu erau câteva mi de cărți care mă așteptau să le citesc, care mai de care mai frumoase și mai interesante, vieți de mari oameni politici, mar inventatori, mari călători, romane autobiografice de scriitori sau pictori sau mari împărați, romane despre războaie din istoria îndepărtată a omenirii ca și cele două mari războiae ale epocii moderne, romane de dragoste, de aventuri, de spionaj, psihologice, filozofice, și multe alte romane de o frumusețe rară. :n fiecare zi după ce terminam lecțiile de făcut și mai ales cele de scris, după ce dădeam o mână de ajutor în gospodărie la spălatul vaselor sau la făcut de piață, luam din bibliotecă, un mic raft pe care țineam romanele, o parte de la doamna Radu și altele proaspăt cumpărate de mine, și mă afundam în lectura romanului până noaptea târziu câte o dată până pe la ora două din noapte când eu însumi speriat dădeam fuga să adorm să fiu cât se poate de treaz dimineața când trebuia la ora șapte să mă scol să prepar micul dejun și apoi sandvișurile pentru școală să-mi fac ghiozdanul pentru orele pe care le aveam în acea zi, și apoi repede să plecăm deoarece orele începeau la ora opt și mulți profesori se supărau dacă întârziam la orelel lor chiar și cinci minte ba de multe ori nici nu ne mai primeau la ore. Dar după vreo trei luni de școală la liceu într-una din orele de dirigenție cu domn profesor de muzică, domnul Zgubini, care ne-a ținut o oră de sfaturi cum să procedăm de cu seara să ne pregătim geanta cu caiete și cu cărți și pixuri și creioane, și linie și compas, stilou și altele necesare la diverse ore, să ne pregătim sandvișurile sau măncarea în casolete special pe care să le ținem la frigider, iar dimineața doar să le punem în servietă, apoi pe un umeraș sau pe spătarul unui scaun să ne punem frumos camașa, costumul de școală, pantofii făcuți și hainele specific de sezon cum ar fi un palton sau un fâș, sau o geacă și astfel când ne sculăm dimineața să avem timp suficient de a ne spăla pe dinți, pe față, a lua micul dejun fără grabă, să ne îmbrăcăm în liniște și să observăm că avem timp sufficient de a ajunge la liceu în timp util. De la acea oră de dirigenție am început să practice în fiecare seară cele spuse de domnul Zgubini, și în fiecare dimineață mă sculam odihnit și aveam timp sufficient să mă încadrez în program și chiar să o aștept de multe ori pe aleasa sufletului meu la poartă deoarece c=nd treceam la stația de tramvai treceam pe la poarta lui Victorița și mergeam împreună la liceu. Din fața școlii 150 unde am învățat cele opt clase luam tramvaiul 13 sau alte dăți tramvaiul 14 și în zece minuteajungean la liceu. Acasă nu duceam lipsă de mâncare din belșug și de bună calitate, tata era un bucătar foarte bun, mai ales că în trimpul războiului tata fusese bucătar în spatele frontului dar de multe ori era nevoit să meargă cu bucătăria mobilă chiar până prima linie a frontului și de atunci cunoștea multe taine ale gătitului dar avea și o plăcere de a găti doarece în timpul copilăriei suferise mult de foame, din cauza mamei vitrege pe care bunicul Stanciu o adusese în familie dupș ce mama naturală a lui tata murise la nașterea sa. Am adus vorba de mâncare deoarece eu și cu fratele meu George deși mâncam destul de bine eram slabi ca scândura. Ca înălțime eu aveam apropae de 160 de centimetre iar George cam 150 de centimetre și mai tot timpul era deranjat de această înălțime spunând că eu aveam ceva success la fete că eram mai înalt dar adevărul era că eu aveam mai tot timpul multe cuvinte frumoase culese din cărțile citite dar și versuri frumoase iar fetele erau încântate când le recitam tot felul de poezi îi le povesteam tot felul de situații frumoase luate din cărți mai tot timpul le făceam pe fete să se simtă frumoase, interesante, adorate și faptul că știam mai tot timpul ce replici pline de spiritualitate și pline de frumos încât erau mai tot timpul încântate de a petrece ceva ore cu mine ori de câte ori aveau posibilitatea. Dar un singur lucru îmi dădea și mie de furcă și îmi crea multe incoveniente era faptul că aveam fața mai tot timpul plină de coșuri, pe care mai tot timpul le zgândăram și le tot storceam până ajungeau adevărate buboaie, unele roșii și altele vinete și o parte din față era mai tot timpul carne vie. Cele mai multe erau pe frunte, pe obraji, pe bărbie, acestea find din ce în ce mai vizibile după vârsta de 13 ani. La fel și fratele George avea fața plină de coșuri. Mai târziu aveam să mă lămuresc că aceste coșuri apăreau mai ales la cei ce erau născuți în zodii de foc cum era zodia Berbecului, a Leului și a Săgetătorului și eu cu George eram născuți în zodiac Berbecului, pe 09 aprilie, la sfârșitul celei de-a doua decadă a zodiei. Asta a făcut ca prin trimestrul doi al clasei a noua din liceu să mă întâlnesc pe coridorul liceului cu un domn doctor care era doctoral angajat al liceului și acesta văzându-mă cu sutele de coșuri pe față și mai ales că tocmai atunci mă zgândăram la ele m-a oprit și ma întrebat din ce clasă sunt și când l-am văzut în halat alb m-am speriat puțin ne știind ce rău am făcut dar domnul doctor, în halat alb, curat și imaculat, s-a prezentat ca fiind doctoral liceului și că ar dori să mă vindece de coșurile de pe față și m-a invitat la cabinetul medical care era situat la parterul școlii lângă secretariatul școlii. Mi-a spus că în fiecare zi pot să merg la cabinet de la ora opt la paisprezece să-mi dea ceva medicamebte să-mi dispară coșurile de pe față. Am promis că în acea zi voi veni la cabinet dar nu m-am dus deloc nici atunic nici până am terminat liceul nu m-am dus mai mult de un fel de frică inexplicabilă. :n clasa noastră erau aproape jumătate fete și jumătate băieți, dar din fete mi-o aduc aminte pe o fată Teschel, o evreică frumoasă, dar sâsâită din cauza unei deformații la gât din naștere ceea ce o făcea inaptă pentru teatru și cinematografie în rest se înțelegea foarte bine ceea ce vroia să spună. În rest mai toate fetele din clasă ereau la limita unor fete catalogate ca drăguțe și nici decum frumoase singura care ieșea în relief ca frumoasă fiind Teschel cu niște ochi mai mult ca frumoși acei ochi pe care noi îi numim ochi de vacă expresivi cu gene care nu mai aveau nevoie de a fi machiate. De multe ori se uita la mine cu o privire galeșă plină de farmec și expresivitate care spunea de fiecare dată vino și ia-mă în brațe voi fi toată numai a ta și de fiecare dată nu eram în stare să o privesc în ochi și dacă o priveam din greșeală mă înroșeam tot la față și trebuia să plec privirea și să plec de lângă ea că eram apoi în stare să o iau în brațe să o sărut cu foc și patimă. Mai târziu aveam să aflu că și Victorița mea era tot evreică, cum și Ionescu a cărui mamă era vânzătoare la centru l de pâine și care mai tot timpul făcea afaceri destul de bănoase cu muncitorii din marginea Bucureștiului ca și cu țărani tot din comunele limitrofe care veneau în Grozăvești și luau pâine cu sacii pe care o dădeau la porci și de fiecare dată observam tot felul de înțelegri din ochi și priviri cu țăranul care dădea la fiecare p=ine de doi lei, neagră, doi lei și jumătate iar aceștia cărau cu sacii, zeci de pâini pe care de multe ori pe la ora 11 dimineața această pâine și altele se terminau și trebuia să așteptăm o jumătate de oră până venea mașina de pâine cu tranșea a doua de pâine. În clasa noastră mai aveam un coleg pe Marga Alexandru, al cărui tată era securest, și care locuia la bloc în cartierul Drumul Taberei, aproape de bulevardul principal, Moghioroș, la un bloc de patru etaje, la etajul doi și avea un apartament de lux cu patru camera, decomandate, destul de mari și bine și frumos mobilate. Sandu cum îl numeam noi colegii lui era un băiat firav, slăbuțel, foarte timid, și lipsit de inițiativă mai tot timpul frecându-și mâinile, cu o față slăbuță și alb ca varul. Avea un tată nu prea înalt dar foarte gras cu mușchi mulți pe el robust, cu o frizură scurtă tuns box, cu părul ca la boxeri, ca o perie. De multe ori când mergem în visită la Sandu acasă, mama lui era amabilă și ne servea de multe ori cu prăjiturele făcute în casă destul de dulci, appreciate de noi frații Barbu, care de multe ori luam mai multe decât trebuia. Mai avea un frate mai mic, prin calsa a 5-a sau a 6-a de care se ocupa Sandu mai mult la mathematică. Tatăl lui era mai tot timpul plecat, dar când îl găseam acasă era veșnic morocănos și plictisit și plin de sictir, aproape că foarte slab răspundea la salutul nostru,  ca și cum nu am fi existat, de multe ori nici pe Sandu nu-l lua în seamă și rare ori îi răspundea la vreo întrebare îngândurat. Mai tot timpul sta la televizor cu o sticlă de vin și cu sifonul lângă el și privea numai la televizor fără să arunce din când în când vreo privire către noi și fiusău. Mai aveam un coleg pe nume Danciu, un băiat înalt, bine făcut, solid, dintr-o comună foarte aproape de Liceu, cred că din comuna Roșu, care se alipise foarte mult de mine și devenise un prietenm atât de docil și insisten în prietenia lui că mai mult te sufoca cu această prietenie, de care de multe ori căutam să mă mai eliberez dar de multe ori îmi dădeam seama că dacă dădeam înapoi în prietenia noastră s-ar fi supărat și cred că l-aș fi jignit și atunci am lăsat lucrurile să curgă, să se întâmple.  Mai aveam un coleg de înșlțime cu fratele George pe nume care nu-l mai știu dar știu că toată clasa îl poreclise Adamo deoarece era un mare fan al marelui cântăreț Adamo din franța în mare vogă în acei ani, și care ulterior, după terminarea liceului aveam să aflu că acest coleg destul de răsfățat de domnul diriginte Zgubinii și cred că și el era evreu, ar fi fugit în Franța la marele lui Adamo.  Mai aveam în clasă doi colegi Constantinescu unul foarte înalt al cărui tată era ofițer de armată, și cred că și acesta era evreu deoarece dirigintele nostru Zgubini, simpatiza foarte mult el, deoarece și el era tot evreu. Cel de-al doilea Constantinescu, era brunet de înălțime cu mine, foarte isteț, al cărui tată era cred mare director la una din instituțiile din București, cu care dirigintele nostru avea una din cele mai bune relații cu acesta, ba chiar din unele discuții avute în clasă de față cu noi colegii lui lăsa să se înțeleagă că era bun prieten cu tatăl lui. Acest coleg care nu prea avea relații cu noi colegii lui decât în trecere, fiind foarte cu nasul pe sus și care se lăuda mai tot timpul cu faptul că avea câteva aparate de fotografiat, foarte scumpe din Elveția și Olanda, și că mai tot timpul îl petrecea la un club select de fotografi. Acest Constantinescu avea în clasă la noi iubita lui cu care se iubea de pe băncile școlii de opt clase, și că veniseră împreună la același liceu și că fusseră puși amândoi în aceiași clasă, o tipă brunetă drăguțică cam plinuță dacă nu chiar grasă și care de fiecare dată veneau împreună la liceu și plecau tot împreună.  Am aflat că imediat cum au terminat liceul s-au căsătorit. Mai aveam un coleg Romeo, care locuia lângă Apaca, undeva pe un drum care ducea spre mlaștina  din spatele casei de cultură ”16 Februarie” o casă cu curte, din cărămidă, cu acoperiș din carton gudronat, cu mai multe camera, și cu un fel de magazine în curte. Un tip foarte deștept, mare șmecher, cu prieteni mulți prin interlopi și prin tot felul de bișnițari, care știa să facă bani mai tot timpul chiulangiu de la ore, și care își făcuse mai mulți prieteni în clasă printer care și eu cu fratele, dar pe percurs am rămas simpli prieteni, fără să mai iau parte la excapadele lui și la tot felul de chestii. Alt prieten era Florin Georgescu cu care fusesem coleg de grădiniță, apoi coleg în cele opt clase la școala nr.150 din Grozăvești, și apoi ne-am trezit cu el coleg în clasa a noua la liceu. Era un tip frumos ca bărbat, blond, cu ochi albaștri, de statură medie, un tip care mai tot timpul învbăța de nota opt sau nouă, sistematic, care mai tot timpul mergea cu noi frații Barbu. Trăia cu mama lui într-o casă la vreo sută de metri de școala din Grozăvești, în cadrul unor case din chirpici, și ne spunea că nu-l cunoștea pe tatăl său. Mama lui era un fel de unguroaică, și ea evreică și că muncea la o instituție din central Bucureștiului și care venea la școală la fiul ei foarte rar, deoarece Florin era un copil liniștit și niciodată nu-i făcuse probleme acasă și nici la școală. Locuia foarte aproape de sera de flori a bunicului lui Popișteanu cam la o distanță de cel mult 40 de metri și mai tot timpul se vizitau tot mai des, Florin trebuia doar să treacă liniile de tramvai ale lui 13 și 14 care făceau legătura cu cartiertul Militari unde se afla liceul nostru. Tot pe această linie mai circula și tramvaiul 11 și 9 care mergeau pe Sebastian la utilaj greu și la uzina Vulcan și ajungeau până la cimitirul Belu și apoi la piața sudului și la piața Progresu.

GURU BARBU SIMION 

GURU BARBU SIMION-PAMFLET- DE CE SUNT 'ANTI SE MINT'

STIMATI CITITORI VA ROG CA DUPA LECTURAREA SCRIERILOR MELE DACA ELE VA PLAC SAU VA SUSCCITA INTERESUL SA ANUNTATI SI PRIETENII, RUDELE, VECINII SAU CUNOSCUTII DVS SA LECTUREZE SI EI ACESTE SCRIERI.

TOTODATA ANUNT PE CEI CE DORESC POEZIE SAU ROMANE PERSONALIZATE FIE PENTRU EI SAU PENTRU RUDELE LOR MAI APROPRIATE SA MA CONTACTEZE LA TEL: 0727 719 196 SAU LA EMAIL "barbusimion70@yahoo.com" VA MULTUMESC MULT.

            

DE CE SUNT "ANTI SE MINT'' ?

De ce sunt ‘anti se mint’ ? Foarte simplu ! Deoarece originea morfologică a cuvintului vine de undeva din negurile istoriei de când apar primele mărturii scrise şi orale de la apariţia primei lumi populate cu oameni şi anume Antartida. Continentul care avea să dispară subit din istoria omenirii dar care istorie consmnează în errata ei că o anumită naţie de ‘oameni’ venită din alte planete şi stabilită ulterior in aceleaşi locuri sau ţinuturi în care se stabiliseră Lemurienii, primii oameni atestaţi ai omenirii, ai terei, şi nu întâmplător se satbilesc în aceleaşi ţinuturi cu lemurienii deoarece de pe planeta de unde plecaseră definitiv rămâneau invingători o naţie de diavoli care în ura lor malefică nu se mulţumiseră cu distrugerea vieţii de pe acea planetă dar văzând că o parte a locuitorilor din această planetă se teleportează pe planeta terra ne dorind să participle la distrugerea definitivă a diavolului care ulterior se vor teleporta după Lemurienii evadaţi cu scopul ascuns ca după distrugerea definitivă a cestora să nu mai fie nici un muritor care să ateste distrugerea civilizaţiei de pe acea planetă de către diavoli. Dar aici pe terra condiţiile geo politice în care începe să se dezvolte viaţa pe Antartida nu le permite diavolilor veniţi în mod special pentru distrugerea definitivă a Lemurienilor ca în istoria timpului să nu mai existe nici un martor a celeor întâmplate pe planeta Orion unde viaţa fusese distrusă de diavoli şi de unde reuşiseră o parte din locuitorii supravieţuitori să se teleporteze pe terra deci ca distrugerea planetei Orion să fie ascunsă definitiv prin uciderea completă a Lemurienilor. Dar acest deziderat al diavolilor care doreau distrugerea vieţii în general şi deci şi a Lemurienilor stabiliţi pe terra nu avea să se împlinească în totalitate deoarece a mare parte a lemurienilor de pe Atlantida aveau să se refugieze pe noile continente, ţinuturi, unde nu erau populate de nici o fiinţă raţională deci de oameni şi unde cu ajutorul anumitor tehnici paranormale reuşesc definitive să se salveze de la dispariţia totală pe care le-o pregăteau diavolii. Ulterior datorită condiţiilor geologice  a ţinuturilor în care lemurienii aveau să se aşeze după distrugerea Atlantidei de către diavoli şi anume în ţinuturile Carpatine unde prin metode paranormale Lemurienii aveau să consolideze o civilizaţie mult avansată faţă de civilizaţia diavolilor care ne putând să se adapteze noilor condiţii ale terrei şi anume a condiţiilor zonei temperate mult mai reci faţă de planeta de unde veniseră se satbilesc în ţinuturile calde ale terrei şi anume în ţinuturile orientului mijlociu din zilele noastre. Faptul că ulterior diavolii nu mai pot să se întoarcă pe planeta de pe care veniseră se datorează situaţiei paradoxale că distrugerea planetei Orion se făcuse total şi nu parţial cum crezuseră la început diavolii că folosirea armelor atomice aveau să distrugă planeta pe o perioadă de câţiva ani  şi nu pentru o perioadă aşa mare de sute de mii de ani şi că anumite ţinuturi nu aveau să fie atinse de energia nucleară se dovediseră eronate ceeace aveaua să-i facă pe diavoli să rămână definitiv prinşi în viaţa de pe terra. Şi în timp ce evoluţia Lemurienilor avea să fie una explozivă pozitivă atât material cât şi spiritual, evoluţia diavolilor avea să fie una regresivă din punct de vedere material iar spiritual nici nu se pune problema căci ei veniseră pe terra cu o carmă individuală şi colectivă copleşitor de negativă şi că aveau să plătească distrugerea vieţii pe planeta Orion prin mii de cicluri evolutive negative aici pe terra până situaţia lor energetic individuală şi colectivă avea să se echilibreze fundamental pozitiv demiurgic. Şi cum aceşti diavoli nu ştiau decât tehnici malefice de evoluţie şi anume ca furtul, minciuna, înşelătoria, crima, ca să enumeră doar pe cele mai importante şi că în existenţa lor nu cunoşteau că toate bunurile sunt obţinute doar prin muncă ei trăind doar prin furt şi minciună aici pe terra aveau să practice aceleaşi obiceiuri malefice pentru obţinerea celor necesare vieţii. Dujmănia şi ura împotriva Lemurienilor avea să devină şi mai puternică şi să capete valenţe multiple în manifestarea acestor răutăţi.

Reluând morphologic cele două cuvine anti ‘se mint’ şi mergând logic pe gândirea matematic divină pusă din capul locului de Dumnezeu în sufletul omului şi care îl ajută pe om să judece normal intuintiv şi instantaneu orice omul avea să creeze prin gând sau faptă. Cuvântul anti se traduce prin opus, împotriva, contra a ceva a unui obiect, faptă sau noţiune gândite de om. Grupul de cuvinte ‘se mint’ se poate traduce prin acea gândire dedusă intuitiv că ‘ei se mint’ sau şi mai clar gândit că există o mulţime de indivizi, oameni, inşi, care prin natura acţiunii pe care logic ei o desfăşoară şi care se rezumă de fapt la acei indivizi, oameni, inşi care ei între ei se mint. Adică mai frumos spus că acei oameni, comunitate, inşi nu fac altceva în cinetica vieţii lor, în chimia vieţii de zi cu zi, să se mintă unii pe alţii în toate problemele vieţii lor ajungând ca după mii de ani de această practică să se consemneze ca ceva normal, logic un mod de gândire considerată ca malefică de ceilalţi oameni, inşi. Această gândire, în afara sistemului lor de viaţă fiind considerată, ca o practică a minciunii, în sistemul mulţimii, inşilor, indivizilor pe care îi studiem acum consideră ca ceva normal şi raţional minciuna şi pentru ei ca şi pentru ceilalţi oameni, inşi, indivizi care trăiesc în afara sistemului lor. Mergând cu raţiunea mai departe înţelegem că indivizii din această mulţime considerată, se mint între ei în mod natural în toate problemele din cinetica vieţii. Dar ca noţiune malefică considerată de ceilalţi oameni din alte sisteme, minciuna, atrage după ea o altă noţiune malefică înrudită şi anume hoţia. Deci ca prim raţionament dedus logic că cei ce se mint între ei se şi fură în egală măsură sau mai puţin sau mai mult unii pe alţii. Deci unde este minciună, neaparat prin logica lucrurilor malefice apare şi hoţia ca soră naturală. Mergând acum ceva mai departe cu logica pozitivă divină prin care se consideră aceste noţiuni ca natural malefice apare pe scara degenerativă şi ‘crima’ ca fiind soră bună cu celorlalte două noţiuni malefice, minciuna şi hoţia. Tot pe firul logicii gândirii noţiunilor malefice apare şi ‘înşelătoria’ ca vară bună cu celelalte noţiuni malefice enumerate mai înainte. Enumerate mai departe apare ca verişoare bune cu noţiunile menţionate ca ‘minciuna’, ‘hoţia’, ‘crima’, şi ‘războiul’, ‘înşelătoria’ şi ‘ura’, ‘dujmănia’ ‘denigrarea’, ‘sperjurul’ apoi ‘infatuarea’, ‘lenea’, ‘curvia’, ‘violul’, ‘bigamia’, ‘homosexualitatea’, ‘lezbianismul’ şi multe altele ca ‘sclavia’, ‘tortura’ etc. De unde vine, însă, sensul logic al celor trei cuvinte ‘anti se mint’. Dacă studiul noţiunilor logice se rezumă doar la naţiunea, mulţimea, populaţia studiată nu este nimic rău, sau interzis sau condamnabil dacă noţiunile malefice  studiate se manifestă în spaţiul intern al acelei mulţimi sau populaţii dar cum istoria ne arată că dea lungul miilor de ani această populaţie natural malefică şi-a estins dominaţia şi asupra altor popoare, naţiuni şi mulţimi de pe terra deci şi asupra ţării mele România ajungând ca după vreo cinci sute de ani de convieţuire comună cu poporul român, evreii, căci despre ei este vorba în context, să ajungă stăpâni pe tot teritoriul ţării, să conducă politic întreaga Românie, toate partidele politice, toţi parlamentarii, senatorii, guvernul, preşedenţia, ministerele, secretarii de stat, directorii marilor şi micilor intreprinderi, administraţiile locale, judeţene, orăşeneşti, armata, poliţia, jandarmeria, finanţele, comerţul băncile, vămile, porturile, învăţământul, sănătatea, ortodoxia, sportul, toate organizaţiile de stat şi particulare, ong-urile, massmedia, televiziunile, radiourile etc să fie penetrate, populate, conduse, şi distruse politic şi administrativ din interior de această populaţie malefică numiţi evrei, cu uscăturile lor, jidanii, care ulterior, după ce cuvântul de evreu avea să fie demitizat prin toate noţiunile malefice exercitate asupra poporului Român ca şi asupra majorităţii popoarelor pe care evreii le-au ocupa de lungul mileniilor şi ulterior le-au distrus să se recurgă în convorbirile politice actuale la folosirea termenului de izraieliţi. Cum prin folosirea noţiunilor malefice cu care au venit din ţara lor şi le-au aplicat consecvent şi abscons faţă de oficialităţile româniei au ajuns ca după revoluţie după ce cucerirea poporului Român a fost totală şi irevocabilă prin lovitura de stat din decembrie 1989 să treacă pe faţă la genocidul asupra populaţiei autohtone, asupra românilor, la distrugerea economică şi politică a ţării, ca în final România să devină ţară evreiască ajungându-se la uciderea cu ştiinţă prin tot felul de metode criminale  a peste 12 milioane de români, alte cinci milioane fiind duse în alte ţări ca sclavi şi ştergători de cururi jidăneşti pe sume derzorii de bani. Romînia este actualmente la 25 de ani după aşa zisă revoluţie ştersă de pe faţa terrei, populaţia fiind împărţită în două categorii de oameni Î poporul român format din aproximativ 3 milioane de oameni supravieţuitorii genocidului şi ‘poporul român’ format în totalitate din evrei şi acoliţii lor jidanii, adică mai pe înţeles spus ţiganii evreilor folosiţi de evrei în marile ‘tunuri ‘ date politic şi financiar tuturor ţărilor de pe terra. Şi ca în final celor opt milioane de români adevăraţi să li se pună botniţă să nu poată să se revolte sau să spună pe faţă cine ne-a distrus ţara şi poporul, ‘poporul român’ instaurat prin legi frauduloase la Bucureşti să decreteze, prin legi anti româneşti, că orice român care nu se supune stării de fapt iraţioanale şi ilogice prin care românia este ştearsă de pe terra să fie catalogat ca ‘anti se mint’. Eu ca catalogat anti se mint mă consider un erou al ţării şi chiar primul erou că am puterea, dată de Dumnezeu, de D-l Iisus, de a mă revolta împotriva celor care pe faţă, cu dujmănie şi ură, cu tehnici malefice mi-au omorât străbunii care cu câteva sute de ani în urmă i-au primit pe evrei, acest ‘popor român’ de căcat şi pişat cum l-a caracterizat jidanul patapievici, pe plaiurile noastre ca acum în final aceşti criminali odioşi să se numească ‘poporul român’ cu tupeu şi obrăznicie. Diferenţa este că poporul român deşi este infometat, dezbrăcat, şomeri în totalitate avem curajul de nu ne lăsa călcaţi în picioare şi omorâţi de jidani şi de a spune întregi lumi prin protestul meu de anti se mint cine sunt cei ce ne-au distrus neamul şi ţara adică jidanii evrei, în acelaşi timp cu care ‘poporul român’ se distrează prin urgii televizate în care mii de jidănci şi jidani în spectacole pornografice consumă alimentele produse de poporul român şi furate prin legi de la gura copiilor şi bătrânilor români, se distrează zi şi noapte pe banii furaţi de la poporul român, şi cerşesc cu tupeu bani de la poporul român infometat şi sărăcit în sapă de lemn ca copiii de jidani să mergă la tratamente şi operaţii în Germania, Franţa, Anglia sau America când în spitale copiii de români sunt omarâţi ca nişte câini, că jidanii au planuri ca România să dispară de pe harta terrei şi această ţară să devină tara lor jidănească. Ca toţi copiii de jidani şi evrei să meargă la studii în ţările capitaliste dezvoltate economic, ca toţi evreii veniţi în românia după 1989 să aibe dreptul şi tupeul de a fura miliarde de euro de la gura poporului român şi aceştia să nu fie condamnaţi şi să li se ia averile dobândite prin hoţie deoarece legile sunt făcute de jidani care să apere pe cei ce fură de la români. Ardevar focul până în a şaptea spiţă a neamului vostru diavolesc. Să nu uităm că toate războaiele produse pe terra au fost manevrate şi manipulate de către evreii de la acele timpuri pentru ca pe milioanele de oameni ucişi în aceste războaie evreii să obţină averi uriaşe, incomensurabile, că primul război mondial a fost ingineria malefică tot a evreilor din ţările industrializate cum ar fi Anglia, Franţa, Germania, Olanda, Spania, Portugalia, Italia, Japonia şi alte state unde comnducerile statale erau în mâinile evreilor, care la începutul secolului XIX nu au mai fost de accord cu impărţirea teritorială a lumii, cerând ca o parte din coloniile lumii să fie redistribuite şi statelor jidăneşti recent înfiinţate, apoi să ne aducem aminte că cel de-al doilea război mondial a fost pus la cale de marile firme jidăneşti care produceau armament şi care având format un stoc imens de arme a trebuit să declanşeze cel de-al doilea război mondial dar în realitate cel de-al doilea război a fost început de către jidănimea din America, care în urma dezvoltării economice fără precedent ajunsese să fie prima în lume dar care nu era considerată ca cea mai puternică din cauza jidănimii care se dezvoltase în Europa, Asia, Australia, Japonia şi care nu vroia să reâmpartă coloniile déjà reâmpărţite în primul război. Cum la sfârşitul primului război America nu primise nici o colonie la reâmpărţire avea să înceapă o politică ascunsă prin înarmarea poporului german, care şi acesta nu primise nici o colonie la reâmpărţire şi care fusese înfrânt de marile puteri centrale şi care nu avea voie să producă armament de război ci numai armament uşor pentru miliţiile interne. Un alt obiectiv secundar al celui de-al doilea război a fost şi distrugerea noului imperiu communist, Uniunea Sovietică, creată de către jidănimea europeană şi dezvoltată ulterior de către marea finanţă jidănească din Europa. Văzând pericolul imens prin noul imperiu communist infiinţat de către jidănimea Europeană care unindu-se impreună cu jidănimea clasică existentă déjà în europa, asia şi japoniea avea să formeze o puternică uniune economică care să se contra opună Statelor Unite, care veneau din urmă cu o mare putere economică şi motrice din întreaga lume. Începând din anul 1918 de la sfârşitul primului război mondial, jidănimea din Statele Unite, într-o înţelegere ascunsă cu o parte a jidănimii din Germania, aveau să pună la punct chiar în mujlocul Europei dezvoltarea unei puternice industrii şi economii finanţate de marile concerne Americane, deci de evreii din America, şi începând chiar cu anii 1918-1920 germania formată dintr-un popor creştin, educat şi cu simţul muncii, cu simţul tehnicii în sânge, aveau să dezvolte o putrnică industrie în special de armament greu pentru război. Deja prin anii 1924-1926 toate ţările din Europa erau scandalizate de faptul că Germania deşi înfrântă în primul război şi cu tratate înrobitoare încheiate la sfârşitul primului război totuşi aveau către anii 1928-1930 una din cele mai puternice maşini de război pusă la punct de către capitalul evreiesc American, iar pe plan politic prin anii 1930 -1933 aveau să pună la conducerea Germaniei Partidul Naţional condus de Jidănimea Germană în frunte cu evreul german Hitler. În războiul rece care ia naştere în Europa dintre Germania şi restul europei s-a căutat cu multă înverşunare atragerea şi a Americii de partea statelor europene dar America consecventă cu planurile ei de distrugere a jidănimii europene dar şi a imperiului communist al Uniunii Sovietice, construit cu ajutorul evreilor din Germania şi a celor din Anglia, având la baza lui pe marii învăţaţi, Karl Marx şi Frederick Engels, ca şi pe marele conducător communist fost evreu Lenin. O dată ajunşi la putere în 1933, evreii din Germania în conlucrare ascunsă cu cei din America încep marea degringoladă de înarmare din Germania iar în anul 1939 când partidul Naţional Democrat ajunge la putere în Germania imediat se dezlănţuie cel de-al doilea război mondial care din primele luni se arată întregii lumi că majoritatea evreilor sunt culeşi din ţările europene ocupate de nazismul german şi trimişi imediat la marile fabrici ale morţii din Germania Nazistă. Chiar de la începutul războiului din Europa sunt atrase marile puteri de a lupta împotriva Germaniei şi a nazismului care cărau zi şi noapte milioane de evrei spre fabricile morţii. Chiar din primele zile America a fost chemată de către marea jidănime din Europa să se alăture de partea lor împotriva Germaniei dar America se opune cu tot arsenalul politic de care dă dovadă de a nu intra în război ne dând opiniei publice mondiale nici un răspuns logic pentru refuzul ei. Le-au trebuit 4 ani de zile evreilor europeni de a fabrica o inginerie politică în care sunt atraşi Japonezii de a ataca Pearl Harborul o mare concentrare de trupe Americane ca şi o parte din marile port avioane şi care prin sabotarea pe faţă a trupelor americane se ajunge ca americanii să intre în război de partea ţărilor europene ca Anglia, Franţa la care ulterior se alătură şi Uniunea Sovietică după ce aceasta avea să înfrângă trupele germane chiar pe teritoriul rusesc. Către sfârşitul războiului America intră şi ea în răznboi de partea puterilor centrale Anglia şi Franţa împotriva Japoniei şi a Germaniei unindu-se în final şi cu rusia pentru decapitarea definitivă a Germaniei care era pe cale de a perfecta o nouă şi puternică armă, rachetele balistice de lungă croazieră, care puteau să atingă până şi Statele unite. 

                  GURU BARBU SIMION

GURU BARBU SIMI-CAP.31 CARTEA PASARILOR MELE

Stimați români din țară și din diaspora ! Cu deosebită stimă și cu sufletul încercat de o mare remușcare prin faptul că am ajuns în situația de a cere ajutor la români care au avut noroc în viață și au putut agonisi ceva bunăstare și care vor avea bună voință de a ajuta prin sponsorizare un ne însemnat poet, romancier, scenarist, pamfletar și altele ca pe viitor să am minima posibilitate de a mai scrie pe blog diverse, actualmente ne mai având bani de a plăti abonamentul la cablu și la internet, ba de multe ori neavând bani nici pentru o pâine. Actualmente fata mea care de 11 ani a fost îmbolnăvită de contele incapuciato, care actualmente este diavolul pe pământ, și care după o colaborare de peste 10 ani, mi-am dat seama că este șeful diavolilor pe Terra, trimis special la București, România, unde foarte curând va avea loc cea mai mare bătălie în astral și paranormal, pentru refacerea Grădinii Maicii Domnului. Acest diavol homosexual când am rupt legătura cu el mi-a îmbolnăvit fata transferând în spiritul și trupul ei mai mulți diavoli foarte periculoși, de atunci în casa noastră nu mai există pace și liniște, și lipsa acută de bani nu ne permite să plătim exorcizarea la preoții care se pricep să facă asemenea slujbe. În consecință cine are bunăvoință de a mă sponsoriza de a mai putea să public în viitor diverse scrieri, vă rog să trimiteți ajutorul DVS în contu: BARBU SIMION, CONT IBAN: RO04CARP041900804251RO01 deschis la CARPATICA  BUCUREȘTI ALBA IULIA, sau ON LINE la OFICIUL POȘTAL 4, PE NUMELE BARBU SIMION dar anunțîndu-mă prin telefon : 0727719196 că mi s-a trimis o sumă de lei la poșta 4. Vă mulțumesc anticipat iar pentru cei ce au voința de a mă ajuta voi scrie diverse poezii sau altele și voi putea să dau anumite sfaturi în diverse probleme legate de familie, societate, școală, sănătate, etc și voi face diverse rugăciuni, mantre și yantre pentru a aduce în familiile DVS bogăție și fericire și multe alte practici benefice la momentul solicitării. Cu stimă și respect ! Dumnezeu să vă bine cuvânteze !

            Cap. 31

         Nu începusem bine o altă partidă de șah că s-au auzit zgomote pe culoar și apoi ne-am pomenit cu un grup de 6-7 tineri, prieteni de-ai lui Marin care veniseră să-l felicite că mai avea un an de studi la București la universitate secția mathematică și apoi urma să ajungă profesor la școala din Cireșu asta fiind dorința lui de cănd intrase la facultate, rectoratul facultății îi și aprobase apriori numirea ca profesor de matematică la școala din Cireșu cu condiția de a lua toate examenele la facultate cu media de trecere. Partida dintre mine și Marin s-a întrerupt brusc cu părerea de rău din partea mea că îmi pusesem în cap să-l bat pe Marin în această partidă. Marin s-a sculat de la banca în care stătea și i-a îmbrățișat pe toți pe rănd cu bucuria revederii după mai mult timp apoi a început tot felul de amintiri cu fiecare în parte cu tot felul de glume și anecdote și bancuri eu fiind pentru căteva minute lăsat mai la o parte dar apoi Marin văzăndu-mă puțin supărat și lăsat singur a ridicat puțin vocea la toți cunoscuții și aceștia au tăcut pentru un moment timp în care Marin i-a întrebat dacă cunosc pe acest tănăr și m-a arătat pe mine dar majoritatea păreau că nu mă cunosc doar un băiat din Cireșu a răspuns că sunt Ion al cucoanei Tena. ”Da așa este este Ion al Tenii dar acum este prietenul meu cel mai bun care cu o săptămănă mai înainte a reușit a liceu la București și acum își petrece vacanța la noi la Cireșu. ” Mai toți din grup au început să aplaude și să strige ”Bravo băiatu” dar cu o naivitate de copii de țară cu bună creștere și care nu s-ar fi găndit să mă ironizeze și la care eu m-am înroșit de plăcere și le-am mulțumit frumos pentru apreciere. Marin radia de plăcere și fața lui era numai un zămbet așternut peste o față slabă și ososasă cu mici ciupituri de la lama cu care se răsese. Fuma foarte des țigări de proastă calitate cum erau țigările Carpați și Mărășești și îi era frică să nu afle taicăsu nea Ciutacu că atunci ar fi avut problem, dar déjà nea Ciutacu știa dar se făcea că nu știe. {i la trup era slab ca un ogar numai piele și os și parcă se mai micise puțin în ultimul an de studi fiind și cel mai greu an iar cu masa la facultate o cam rărise puțin măncănd dor o masă pe zi să facă și el bani pentru discotecă și pentru fete de a le scoate la o cafea dar prietenul lui de la Geografie, care urma să devină și el professor tot aici îl dăduse de gol spunănd că nu a avut nici o prietenă la facultate. După ce bucuriile de întălnire au trecu eu cu Marin am reluat partida de șah întreruptă și déjà în jurul nostru se formaseră două bisericuțe care una ținea cu mine iar alta ținea cu Marin și aproape la fiecare mișcare era căte unul care știa el formula cea mare și șoptea deși ne înțeleseserăm să nu sufle nici unul în timpul jocului. Pănă la urmă am bătut eu prin șah mat dar ajutat de pe margini și ca bun partener de joc am recunoscut că fără ajutor din partea prietenilor sigur m-ar fi bătut Marinică. Marin m-a luat în brațe spunănd că sunt un adevărat domn că am recunoscut că am fost ajutat dar că și eu am învățat mult mai bine șah decăt anul trecut. {i cum amiaza mare sosise Marin s-a sculat de la bancă și s-a scuzat față de prieteni și față de mine dar era de serviciu cu vacile la păscut și trebuia să meargă acasă să le scoată pe Valea Boaldei lăngă terenul nostru și chiar m-a invitat să merg pe Boalda să mă întălnesc cu el dar m-am scuzat spunănd că depind și eu de mama și de numite munci și program de lucru și apoi ne-am luat la revedere de la fiecare și am plecat către casă ca și Marin să scoată vacile la păscut. În fața școlii am rămas puțin pe o bancă privind la țărăna din șușa găndind căt de nedreaptă era viața cu unii oameni, cum era de exemplu marin care avea aproape 24 de ani și nu avea nici o prietenă nici în comună și nici la București la facultate. Se zvonea prin sat că ar fi îndrăgostit lulea de fosta lui învățătoare de la ciclul 1-4, pe nume...., în vărstă cam de 40 de ani, iar mulți prin sat spuneau că cineva din familie sau din vecini iar fi făcut farmece și descăntece de a nu se însura sau de a lua fată bătrănă. Tot prin sat se spunea că de fiecare dată cănd venea pe la școală era nelipsit de la orele doamnei învțătoare și de multe ori erau văzuți stănd mult timp împreună și după terminarea orelor, tărziu. Dintre toți cei patru frați Marin era primul care îmi mergea la inimă fiind o fire deschisă și prietenoasă și simțeam că nu avea în el nici un pic de ură, dușmănie sau invidie, pe cănd Ciocică fratisu cel mai mic era plin de ură și invidie la adresa mea numai pentru faptul că eu stăteam la București și el în noroaiele din Cireșu. Am fost trezit din găndurile mele de băieții care veniseră la Marin și acum mă invitau prietenos dacă nu vreau să merg cu ei la Cerna să facem baie într-un găldan mare pe care îl știa unul din ei. Ne vrănd să par un încrezut am acceptat pe loc și am plecat în fugă pe ulița din vale către Cerna în strigăte și țipuituri de tineri smintiți. Ajunși într-un minut la Cerna și ne desbrăcam de haine din fugă lăsănd cameșile și pantalonii și chiloții pe drum iar pe marginea apei ne aruncam cu toată forța în apa caldă și răcoritoare a răului. Era o bucurie mare ce ieșea din pieptul fiecărui copil îi ne stropeam unii pe alții iar ei între ei se băgau unul pe latul cu capul la fund dar cu mine se purtau frumos fără bruschețe și mulți din ei îmi spuneau că suntem rude mai de aproape sau mai departe de pe cutare și cutare neam dar eu spuneam că așa este dar nu cunoșteam oamenii aceia. Ne-am distrat preț cam de o jumătate de oră dar apoi mai toți au început să plece către casele lor deoarece aveau fiecare diverse treburi. Cănd am plecat și eu m-am întălnit cu Tomică al lui Unguroiu un tip de treabă de seama mea și pus pe șotii mai tot timpul care mergea în amonte pe Cerna la pescuit cu măna pe sub pietre și pe sub răgălii îi déjà avea prinșiv vreo 14 pești destul de mari cu care se lăuda de zor. Tomică imi plăcea că era tot timpul cu zămbetul pe buze pus pe glume tot timpul și vorbea cu mine ca cu om mare deși eram de aceiași vărstă. ”Mi-a spus tata că tanti Tena ar fi luat o capră să aveți lapte. Cine o duce la păscut? ”păi cred că eu pe undeva pe Boalda” Zi, mă Ioane, vi cu capra cu mine pe măgură să paștem împreună vitele și să vezi ce bine ne jucăm” ”dar ce zice nea Unguroiu dacă vin să vă pasc iarba?” ” nu-i problemă că tata ar fi bucuros să vi cu mine la păscut vite, ba chiar a vorbit cu tanti Tena să te lase să vi cu mine cu capra la păscut” ” Bine Tomicș dacă zici tu ... dar cum facem ?” ” păi foarte bine mergi acum acasă și iei capra și cum ajungi la noi la pod doar mă strigi și eu ies cu vitele și mergem pe măgură sus de tot, eu plec chiar acum îit e aștept”. ” și eu plec să mă aștepți că vin într-un sfert de oră” Am plecat amăndoi  deodată de la Cerna și fuga am ajuns acasă și i-am spus lui mama că merg eu cu capra cu Tomică al lui Unguroiu pe undeva pe măgură. Mama bucuroasă că nu trebuia să se mai roage de George să meargă cu capra m-a rugat să stau să mănănc și apoi să plec dar am spus că nu-mi este foame și că mănănc pe seară și am și luat capra de funie și am zbughit-o pe poartă. La pod Tomică tocmai mă aștepta cu vitele și imediat am pornit-o spre măgură cu voie bună și veselie. Am trecut cu vitele pe podul de lemn de  la Cerna și am urcat în Măgură și am trecut pe la poarta iubitelor mele Valica și Domnica dar în curte nu era nimeni iar casa era încuiată. Tomică care știa povestea a început să le strige pe amăndouă dar nu a răspuns nimeni și noi am trecut mai departe răzănd de bravura noastră. Apoi sus în măgură am trecut pe lăngă ultima casă care era a finului  nostru Bușoi pe care l-am strigat că vroiam să-l mai văd știind că este și el la țară la muncile agricole dar nu a răspuns nimeni așa că am urcat mai departe în sus pe Măgură. Locul unde am ajuns cu Tomică era sus de tot pe creasta dealului numit Măgură de unde se putea vedea în vale toată perspectiva satului Cireșiu cu casele ca niște furnici cu sușeaua care șerpuia la vale în jos către Pojogi și Copăceni. Se vedea foarte bine și casa noastră ca și școala ca și răul Cerna cu zăvoaiele lui și cu locul nostru de la Cerna pe care aveam puși porumbi. Apoi mai spre stănga se putea vedea perspectiva satului ursulești ca și casa nașului nostru Ghițoiu, ca și biserica albă, biserica nouă, deoarece nu era pictată pe afară, apoi mai spre stănga se putea vedea central comunei Stroiești apoi sus de tot se puteau vede munții Căpățănii cafenii cu crestele albe pline de ninsoare.  Locul de păscut era un loc cuprins între două văi abrupte cu ceva brazi frumoși ca și cu stejari și goruni înalți, foarte bătrăni, pe care deabia de îi puteai cuprinde în brațe. Iarba era foarte deasă nepăscută de vite deoarece Tomică din cauza terenului foarte departe de casă mergea mai rar la păscut pe acest teren dar era și o vegetație bogată în tufișuri unde capra mea avea ce să mănănce fără să facă pagubă lui nea Unguroiu cum credeam eu. Aici Tomică cu un briceag cumpărat de la magazin de la cooperativa din sat a început să construiască un adăpost din crengi făcănd unele țepușe din crengi rupte din brazi și din stejari și cioplite cu răbdare cu briceagul și înfipte apoi în pămănt ca pe niște araci de roșii și apoi puși alți araci în crăcanele celor patru araci puși în formă pătrată ca de cameră. Apoi i-a legat cu sărmă pe fiecare în parte aracii transversali de cei înfipți în pămănt, ”ca să fie mai rezistențid dacă bătea văntul”, îmi explica Tomică mie, ”apoi pe fiecare parte a camerei ca un fel de perete aduc crengi de brad și le agăț de fiecare arac pus transversal așa fel să fac un perete prin care să nu treacă văntul sau ploaia. Pe partea ultimă adică pe partea asta” mi-a arătat el ” este intrarea în casă printr-un loc lăsat mai liber să putem intra. Casa asta o facem ca să ma venim pe aici și altă dată cu vitele la păscut, ce zici, nu-i așa că este mișto!?” Am afirmat că este mișto și că el se pricepe bine la construit de case. Mi-a mai spus că data următoare cănd mai venim pe aici va aduce o folie de plastic cu care va acoperi tavanul care să nu ne plouă dacă cumva vine ploaia, și alte bucăți de plastic care să le pună pe pereții laterali. Vitele lui formate din două vaci, un juncan, îiv reo zece oi pășteau liniștite numai eu nu mai vedeam capra mea. Am început amăndoi să căutăm capra îi după căteva minute Tomică a desoperit-o la vreo 20 de metri de noi care mănca floare de salcăm. Am lăsat-o în pace că mi-a spus Tomică că în general caprele țin mai aproape de animale și nu pleacă prea departe. Apoi Tomică s-a cățărat pe un brad înalt pănă aproape de vărf și îmi spunea că de acolo vede peste deal dincolo în satul Cernișoara o parte din case. Nici nu mi-am dat seama căt de repede s-a lăsat seara cănd aveai ca prieten pe unul ca Tomică dar tot el a fost care a dat plecarea deoarece și-a dat seama că am stat prea mult pe Măgură și pănă ajungem noi în vale se lasă noaptea cu adevărat. Ne-am străns lucrurile și apoi vitele și am pornit mai repejor la vale către casă. Cănd am ajuns în dreptul porții finului Dinică am văzut că finu avea oameni la lucru chiar la masă așa că am trecut fără să-l mai deranjez apoi pe la poarta lui Valica și Domnica nu era nimeni acasă așa că o dată cu seara sau noaptea am ajuns și eu acasă obosit și înfometat. La pod mi-am luat larevedere de la Tomică iar acesta m-a îmbrățișat și m-a străns în brațe cu putere iar la poartă cănd l-am salutat pe nea Unguroiu care ieșise să ne întămpine m-a salutat și s-a aplecat puțin către mine în semn de respect și mi-a spus ” seară plăcută domnu Ion”. Ai mei nu se culcaseră încă iar mama mă aștepta cu masa pusă știind că eram nemăncat de la prănz. Capra noastră deabia mai mergea deoarece avea ugerul plin de lapte. Mama s-a apucat să o mulgă și pănă am terminat eu de măncat mi-a adus déjà lapte proaspăt de capră nefiert dar foarte gustos și plăcut ca gust. După masă am încercat să mai citesc căteva rănduri la volumul doi din ”mizerabilii” dar fiind foarte obosit am adormit imediat.

Era aproape de luna august și prunele déjà începuseră să se brumărească iar mama începuse să scuture prunii ca să cadă cele coapte dar mare lucru nu străngeam după acest scuturat deoarece nu se copseseră bine ca să cadă de la sine sau din scuturat sau hățănat dar mama ne spunea că nu trebuie pierdută nici o prună că de aici ne vin banii. Nouă adică mie și lui George nu ne plăcea deoarece era o muncă de hărțuială fără mare spor. Începănd însă de prin 20 august prunele se copseseră așa de bine încăt lumea începuse să le scuture din prăjină așa că și mama a pus oameni la scuturat și la cules așa că eu cu George am trecut la scuturat mai întăi și apoi la cules de prune de dimineața pănă seara în așa fel ca pănă la data de 12 sau 13 septembrie cănd mergeam la liceu de acum și mama se măndrea cu asta să o lăsăm cu prunele gata culese cel puțin cu cele de vară, prunele albe, să rămănă pe toamnă doar cu cele vinete să le culeagă ea singură și apoi pe toamnă și pe iarnă să le facă țuică pănă aproape de crăciun cănd venea cu finu Bușoi cu mașina plină de fructe, porc și țuică. Cele trei patrusăptămăni care au trecut au fost pline de muncă și effort din partea noastră dar și bucuria că ajunseserăm la vărsta la care se putea pune bază în noi băieții. Cănd pe data de 12 septembrie am plecat către București mama era plină de fericire că băieții ei o ajutaseră cu adevărat la muncile casei dar în același timp era și bucuroasă că avea toții copiii la liceu pe care îi vedea ca și la facultate.

Ajunși cu bine în București, tata a răsuflat ușurat cănd ne-a văzut, doamna Tanța plină de bucurie că avea chiriași care reușiseră la liceu ce alți copii de familii înstărite cu multe posibilități nu reușiseră. Tanti Nușa ca și tanti Ghenți ne-au urat bun venit iar tanti Ghenți ca răsplată pentru reușita lor la liceu fiindcă spunea că noi suntem copiii lor care am reușit cu greu, ne-a răsplătit din plin cu un castron de ciorbă bună și un platou de plăcinte cu brănză asta din partea casei cum spuneau. Am primit bani de la domnul Ilie de a merge la un film bun în oraș dar la care să-l luom și pe Emil și în acea zi de 13 septembrie am mers la cinema patria de am văzut un film frumos. Am mers de asemenea la liceu și ne-am înscris în clasa a noua și aici ne-am întălnit cu colegi dn clasa noastră dar și colegi din alte clase. Am întălnit cu multă bucurie pe Ionescu, pe Crăciu, pe Florin Georgescu, pe Ceaușescu Florentina de pe strada Miorița, și în sfărșit am dat ochii cu iubirea mea Victorița care ne-am și pupat pe obraji de plăcerea revederii. Mulți din ei erau trecuți la clasa de limba franceză iar eu cu fratele meu deși la clasele 5-8 am făcut limba franceză și limba rusă aici la liceu eu cu fratele am hotărăt să trecem de limba engleză, iar limba rusă o făcea tot liceul, nu puteam scăpa de o boală. Mai toți foștii colegi erau acum la clasă de limba franceză iar eu cu George eram singurii la limba engleză, deoarece verișorii noștri Valerică și Gheorghiță ne-au spus că în viitor limba engleză va avea un mare viitor pe cănd limba franceză va fi doar de salon de băut cafea, ceea ce în viitor tocmai așa a fost. Pe data de 14 septembrie am fost invitați la domnul profesor Clonaru dar și la doamna Colbureanu și prima dată ne-am dus la domnul professor care ne-a primt cu brațele deschise și cu masa îmbeșugată cu cafele bune dar și cu dragoste căt cuprindea. Am dus și noi țuică de Vălcea și fructe. Era doar un zămbet și bea cu plăcere cu noi foștii lui elevi care nu-l uitaseră și care nu-l făcuseră de răs la examene, dar ca o aducere aminte a lecțiilor de meditație și de această dată sta cu linia în mănă și acum ne atingea în mod simbolic și în glumă cănd puneam măna pe vreo plăcintă deși dănsul ne îndruma să luom dar cănd duceam măna la plăcinte ne și atingea cu linia sa apoi rădea pe sub mustața vrăbioi care îi sta foarte bine. La Doamna Colbureanu am fost bine primiți cu cafele și dulciuri iar noi am dus țuică de Vălcea care îi plăcea și domnului General, am văzut-o din nou pe frumoasa lor fică, care de acum era proaspăt măritată și proaspăt venită de la munte și de la mare, și radia în jurul ei salbe întregi de frumusețe și mondenitate, plină de firescul unei frumoase educații. Alehandra care de multe ori era și Alexandra era tot timpul la datorie și făcea niște cafele deosebite iar de această dată ne-a felicitat pentru succesul pe care l-am avut la liceu. Doamna Colbureanu care trona din fotoliul ei puțin înălțat era de o frumusețe mai coaptă din care se putea vede ușor că fusese o frumusețe deosebită la tinerețea dânșii, a discutat cu noi diverse lucruri de pe la Vălcea și despre lucrările la care am luat parte mai ales la strănsul prunelor, apoi pe mine m-a întrebat ce cărți am mai citit și i-am spus că în această vacanță scurtă am citit doar trei cărți printre care ”Mizerabili” dar că am avut multă treabă cu munca cămpului în așa fel ca mama să aibe un ajutor bun din partea noastră a băieților. Fuma dintr-un țigaret lung și arunca fumul în sus spre tavan cu un ritual bine calculat de-i dădea starea  reginei din Babilon, Cloeopatra, sau cel puțin eu o vedeam așa. La plecare a pus-o pe Alehandra să împacheteze darurile pentru noi și acasă am văzur că erau căte o pereche de stilouri chinezești și picsuri cu pastă și căteva caiete dar și o pungă întreagă cu bunătăți. Dumnezeu să-i hodinească în pace pe domnul profesor Clonaru și pe doamna Colbureanu, făcători de știință și de iubire. Aum !

Începutul școlii la liceu a fost o serbare întreagă cu formarea careului la ora nouă. Erau o mulțime de elevi cu părinții lor iar noi eram singuri, deoarece tata nu putuse să se învoiască de la servici. A vorbit la început directorul liceului apoi încă vreo doi  profesori printre care și profesorul care era și secretarul de partid pe liceu. S-a căntat imnul la sfărșitul adunării și toți elevi am fost invitați la clasele noastre pentru a cunoște pe profesorii de la primele noastre ore din acea zi. Cum s-a spart careul părinții au plecat către case iar noi elevii plini de vervă și discuții aprinse am intrat în clasele noastre de studio și la vreo 10 minute au sosit și profesorii cu cataloagele iar la clasa noastră a venit domnul profesor de muzică, Zgubinii Ion, care era și dirigintele nostru, un om de înălțime medie, rotofei, la un costum impecabil bleomarin cu ape, cu batistă albă la buzunarul de la piept, cu zămbetul mereu pe buze, dar și sever cănd era cazul și în general nu suporta mojicia din partea elevilor față de fete, obrăznicia, proasta creșetere din partea oricărui elev. Ne-a spus că era Italian de origine, se vedea și după nume cum spunea dănsul, proaspăt divorțat dar că nu vroia să se mai întoarcă în țara lui pentru că aici era mult mai bine, din toate puctele de vedere, decăt la el în țară. Avea în jur de 50 de ani dar părea mult mai tănăr și avea o gropiță în barbă ceea ce-i conferea un plus de frumusețe bărbătească și puteai să spui fără să te înșeli că semăna foarte bine cu Kirk Douglas la față, actorul meu preferat. Apoi domnul diriginte a deschis catalogul deoarece vreoia să ne cunoaștem mai bine, și a început să strige de la litera a de la început și după două college de ale nostre a ajuns la litera b care începea cu mine Barbu Simion dar înainte să mă strige la catalog s-a oprit puțin gănditor și cu măna la bărbie și-a ridicat privirea din parchetul galben ca lămăia și a anunțat că va face o dezvăluire pe care trebuie să o facă de la început dar s-a luat cu vorba ”dar acum se poate spune că la noi în clasă avem doi frați gemeni ?” toți s-au uitata în stănga și în dreapta să vadă acești doi frați. Nu vă mai uitați că nu o să-i puteți vedea dacă nu-i spun eu acum > sunt frații Barbu unul Simion și celălalt Gheorghe și vă rog să vă sculați în picioare să vă admire întreaga clasă deoarece amăndoi au reușit la liceu cu note din cele mai bune. Noi eu cu fratele ne-am sculat în picioare iar eu am început să fac ceva bezele să-mi umflu mușchii să arăt căt sunt de voinic iar domn diriginte sesizănd spiritul de glumă dat întălnirii noastre a accetuat tot sub formă de glumă ” și priviți pe unul din frați care face căt doi cu mușchii umflați și mai are și acasă la frigider două kilograme” iar clasa a început să rădă cu poftă de glumele mele și a domnului diriginte conjugate. După acest moment eu și fratele ne-am așezat în bancă, fiecare în banca lui deoarece stăteam în bănci diferite și în rănduri diferite, iar domn diriginte a continuat să strige catalogul cunoscănd pe toți din clasa noastră. Prima jumătate de oră a fost oră de dirigenție iar a doua jumătate a fost oră de musică la care domnul Zgubinii a făcut o selecție pentru corul școlii care aici în liceu avea tradiție mare. Au urmat ore de mathematică de limba și literature romănă, de geografie unde aici am întălnit unul din cei mai remercabili profesori cu adevărat professor cu maniere și veleități de un professor format de mica burghezime și care se comporta de așa manieră încăt preda materia de o frumusețe mare făcănd artă prin expunerea lecției, căuta să elimine lucrurile mărunte nesemnificative și se axa pe lucruri cu adevărat impotante. Avea cerințe drastic de la elevii lui pe care îi considera oameni în toată firea deși eram doar copii de 15 ani iar cănd te asculta fie la tablă fie în bancă te ajuta de așa manieră încăt dacă nu ai fi citit de loc acasă lecția te ajuta acum în clasă să reții unele amănunte mai importante numai să fi vrut să te lași ghidat de domn professor și la sfărșitul ascultării tot te alegeai cu un cinci cel puțin sau cu nota șase fără să fi citit nimic acasă. Era un om de o bunătate rară de o înțelegere umană dusă dincolo de minciuna prostească de te făcea să spui purul adevăr fără să fi sancționat de greșelile făcute doar că te atenționa ca pe viitor să fi mai atent și mai perseverant cu studiul. Deliciul la orele dănsului era faptul pe care îl așteptam cu toții cănd domn professor începea să ne povestească din călătoriile lui prin munții banatului prin tot felul de peripeții întămpinate cu localnicii mai ales cu moții care la un moment dat erau să-l taie cu cuțitele deoarece unui moț i se păruse că se dăduse la iubita lui dar că ceilalți moți l-au scăpat spunănd că asta era doar în capul moțului și că domn professor stimat și admirat prin satele maților era un om integru și nu făcea dănsul așa ceva. Dacă se apuca să explice cunoștiințe destre un rău să spunem despre olt apoi începea cu izvoarele apoi fiecarekilometru era trecut pe tablă fiecare cu întorsăturile lui fie la stănga fie la dreapta fiecare buclă dn parcursul acelui rău era trecut pe tablă și la un moment dat un coleg de-al nostru a afirmat că domn professor știa tot parcursul acelui rău de parcă mersese special pe acel rău de la amonte la aval. Atunci domn professor care era cam de 190 cm și cu un spate solid de luptător s-a ridicat de la tablă și scos ochelarii pe care i-a șters puțin de cretă și cu un aer plin de respect pentru el ne-a mărturisit că în anii de studii de la facultatea de geografie, în fiecare vacanță, merge ape cel puțin 6 sau 7 sau opt răuri importante din țara nosatră dse la izvoare în aval pănă la revărsarea în mare sau în alt rău mai mare. Apoi a subliniat faptul că făcuse acest traseu la fluvial Volga, pe marele fluviu al Egiptului, pe Dunăre de la munții Pădurea Neagră pănă la vărsarea în mare, în China pe marele fluviu Ian }e, o parte de căteva sute de kilometri pe Marele Zid Chinezesc în partea de nord a Chinei. Aici în țară ne-a povestit că nu este rău mai important să nu-l fi parcurs de la izvoare în aval pănă la confluență cu alte răuri. {i că nu există vacanță de vară sau vacanță de două săptămăni să nu meargă în excursi de cercetare professională în țară sau străinătate cu familia sau chiar singur și că avea albume întregi și atlase făcute de el prin peregrinările lui. Acest om a avut o influență colosală la formarea mea ca om ca viitor cetățean al țării prin care să respect țara care m-a ajutat să mă ridic, să respect oamenii așa cum sunt ei fiecare cu lipsurile și capacitățile lor, să lași de la tine cănd vezi că nebunia celuilalt nu te duce nicăeri dacă ești la fel de încăpățănat în prostie. Să faci lucrul care trebuie făcut cu exigență pe care să ți-o impui singur atăt căt poți prin străduința ta iar dacă nu a ieșit de nota zece rămăne cel puțin conștiința că te-ai străduit căt ai putut. Să nu lași un lucru care poți să-l faci azi pe măine deoarece acel măine aduce alt lucru de făcut și nu poți să le faci pe amăndouă la fel de bine. De multe ori domn profesor Anoaica opera predarea lecției cănd își aducea aminte de anumite lucruri pe care le trăise prin excursiile dânsului și povestea cu atăta frumusețe și cu explicații puține dar la obiect, lucruri care priveau educația și formarea nostră ca oameni, iar noi toți elevii deabia așteptam orele de geografie. Prin clasa a zecea de studio într-o oră de geografie domn professor se oprește din predarea materialului și așa dintr-o dată ne spune” măi copii, (pentru dănsul eram tot copii) să știți că am stat și am făcut o refleție asupra claselor la care predau geografia aici la acest liceu și sunt cam cinci clase și am ajuns la concluzia că voi sunteți singura clasă unde vin la orele de geografie cu mult drag și voie bună, și că de multe ori am tendința de a mai sta un pic cu voi. Dar știți de unde vine această plăcere măi copii? De la voi ! voi sunteți cei ce cu adevărat mă stimați și mă apreciați de felul cum predau și de felul cum mă comport cu voi în timpul lecțiilor deoarece voi înșivă sunteți niște elevi exemplari și buni. În general de cănd mă știu professor la catedră și am aproape cincisprezece ani de predare nu am lăsat nici un elev vreodată corijent, și cred că au fost destui, dar aici la clasa voastră vin cu plăcere fiindcă știu că voi învățați mai întăi pentru voi și apoi pentru notă și asta spune mult pentru mine, de aceia țin la voi ca și la copiii mei” Pe acest professor Anoaica, Dumnezeu să-l ierte, nu am să pot să-l uit niciodată pănă îmi va pune măinile pe piept, de o omenie și o înțelegere perfectă a specie umane, și de o bunătate dusă dincolo de firesc atingănd uneori prostia dar el știa asta și mai bine o sută de oameni care scapă de pedeapsă decăt un om pedepsit pe nedrept, cum de multe ori spunea. A intrat în viața nostră cu fruntea sus pe ușa din față și tot pe ușa din față a ieșit plin de glorie și merite recunoscute de noi copiii lui și de atunci intrănd fiecare în cinetica vieții personale nu aveam să-l mai întălnim niciodată. Oameni ca aceștia, simpli profesori în aparență, dar sfinți prin ștință, comportare și maniere, fac elita unui popor.

         GURU BARBU SIMION